joi, 19 noiembrie 2015

Zi de pensie

Isi admira pielea. De o nuanta mai creola decat era acum cateva luni. Dovada ca a prins cateva din razele soarelui vestic pe malul Main-ului. S-a uitat minute-n sir ignorandu-ma total desi stateam langa el la cativa centimetrii cum obisnuiam de-atatea ori. Si totusi clipele in care ne zambeam dintre apa si spuma pareau atat de neadevarate in ochii care acum nici macar nu se mai intalnesc nici macar precum a oamenilor care alearga spre o viata mai buna pe strada , privindu-se cateva secunde in treacat , si-apoi devin la fel de straini ca inainte de aceste fragmente de secunda.

Imi spune ca eu sunt vinovata , pentru fiece lucru intamplat , in zilele in care vorbim mai mult decat doi oameni care s-au obisnuit in viata asta si sunt pedepsiti sa-si petreaca restul zilelor in adanca nemultumire de milioane de lucruri care nu coincid cu asteptarile unuia dintre noi.
Stiu ca drumurile noastre se vor desparti atat de tragic intr-o zi incat nu va ramane nici un marcaj asupra faptului ca noi am existat vreodata. Asa sunt eu. Renunt si ma injosesc de zeci de ori, chiar si-atunci cand nu am nici o vina. insa in momentul in care totul pare sa mearga spre bine si totul e atat de furmos incat pare sa fie ireal...ce crezi? Chiar e ireal. Intreaba-mi trecutul! Va fi o zi in care voi pleca fara sa ma uit in urma! Fara sa imi pese ca las in urma ani , riduri , lacrimi ori zambete.
Si ziua aia ticaie mai mult decat crezi. Incet incet imi demonstrez mie insami ca iubirea noastra nu are continuitate. Nu poti iubi singur si nici sa iubesti atat de diferit.

Stiu ca ma iubesti.. Stiu ca ti-ai da fiecare zi din viata ta pentru mine , dar astea-s vise. Cand esti pus in fata faptului implinit instinctul de supravietuire omoara orice farama de iubire. Asadar sper sa n-am nevoie vreodata de vreo zi din viata cuiva!Pentru ca voi muri in chinuri , cu fiecare picatura de viata scungandu-mi-se din corp in asteptarea salvarii din partea celor care s-au laudat de zeci de ori ca ma vor salva. Nimeni nu salveaza pe nimeni! Oricat de crunta-i realitatea.

Am sa te iubesc pana la sfarsitul vietii mele indiferent de viitor. Fiecare parte a vietii mele e parte din mine. Si crede-ma ca nu am uitat nici o clipa petrecuta, precum nu voi uita niciodata mirosul tau , mirosul lui ,sau a trenurilor ciudate avute in viata care au venit si au plecat lasand urme care mi-au furat de fiecare data parti din mine si mi-au ucis vise si zambete.

Te voi iubi pana la sfarsitul zilei...te iubesc si azi , si maine...dar intr-un fel aparte si din ce in ce mai ciudat. Probabil doar pentru ca dorul va fi mai puternic decat ignoranta pe care o vad in ochii tai...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu