sâmbătă, 2 mai 2015

Te iert

Scriu , fara sa stiu daca vei citi , sau nu vei recunoaste oricum daca intr-o seara , cuprins de dor , imi vei cauta orice gand asa cum faceai cand ne imparteam visele ..

Îți scriu aceaste randuri pentru a-ți spune că te iert, si am uitat orice lucru negativ l-am trait alaturi de tine in toti acesti ani.. Chiar sunt foarte fericită că ai renuntat la mine cu mult timp in urma si ai vrut mereu pe cineva în locul meu. Sper sa iti gasesti pe cineva care să fie tot ce îți doreai si sa iti implineasca stardardele stupide pe care le cereai mereu, fara sa iti dai seama ca defectele sunt cele care fac un om special. Nici tu nu esti perfect, ba poate ai mai multe defecte decat altii , si totusi unul din cele mai mari este orgoliul tau..Dar îți doresc tot binele din lume si sper ca vei reusi sa ma inlocuiesti cu vreo fata de capitala , sau din vreo regiune mai vestica a tarii unde iti placea atat de mult .Stii insa ca amintirile te vor roade destul de mult, dar nu lasa asta sa se vada niciodata, nu-i recuoaste ei ca e doar solutia temporara din viata ta si ca doar tu esti cel mai important lucru pe care il ai. Nu vei înțelege nimic din aceste rânduri, dar eu chiar îți multumesc pentru fiecare rautate de-a ta si stii de ce?  Nu ma mai intreb eu insami ce s-a intamplat , cine e de vina si de ce, știu deja de ce s-a întâmplat. Acum știu cu exactitate de ce. Da, au fost momente în care m-am simțit foarte rănită de comportamentul tău , inca imi amintesc momentele in care veneam fara vreun rost sa te trezesti cu mine dimineata , sau cand ma lasai singura pe drum si plecai fara sa te uiti inapoi. Inca imi amintesc momentul cand urma sa pleci in cateva ore insa tu erai pierdut in buze blonde sau brunete cu probleme oculare... si toate in timp ce eu rasuflam parca ultima data ca pierdeam o parte din mine. Dar au trecut toate , si am invatat mereu ceva din asta , am invatat sa ma razbun , si-apoi sa vad ca razbunarea n-are nici un sens..Si inainte de toate , am invatat ca omul nu se schimba niciodata. Mereu vei fi acelasi ingamfat care nu isi va recunoaste sentimentele si mereu va cauta victime usoare prin intermediul tehnologiei , pentru ca nu suporti caracterul unui om cu care iti imparti locuinta mai mult decat cativa ani...
Dar nu te urasc, iti vine sa crezi? Nu o pot nega nici acum, chiar dacă ți-ai dori. Însă acum sunt mai inteligentă. Știu că dacă îți voi purta ranchiună, îți voi da putere, vei stii ca merita sa ma ranesti pentru a te razbuna pe actiunile mele ,si vom continua un razboi fara sens asa cum l-am facut in ultimul deceniu. Știu că dacă nu te voi ierta, nu voi putea să găsesc in altcineva linistea de care am nevoie , pentru ca nu ,nu imi lipsesc certurile cu tine si nici nu mai vreau sa sparg vreu geam in vreo cearta. 
În ciuda faptului că m-ai rănit, că m-ai făcut să mă simt nesemnificativă , fara viitor  și mică pe lângă tine, am reusit sa vad dincolo de tot o altfel de viata , si sa inteleg ca nu as fi putut schimba nimic la tine oricat te-as fi iubit.  Uitându-mă în trecut, unicul lucru care m-a durut mai tare decat momentele in care paream doar proasta care e mereu acolo , a fost tocmai faptul că te-am lăsat să mă rănești. Când vedeam că le acorzi mai multă atenție altor fete, eram oarbă. Când îmi ignorai mesajele în care te întrebam zi de zi cum merge treaba la muncă, eram mai oarba decat oricand,iar atuci cand speram ca tu esti barbatul vietii mele alaturi de care vreau sa imbatranesc pe o veranda la o ciocolata calda , n-aveam nici minte...

Am fost oarbă un deceniu întreg, te-ai folosit de asta și ai făcut-o mai bine decât aș fi putut-o face eu in unele momente , insa stii bine ca nu poti invinge omul care te-a determinat sa fi asa. Nu regret nici acum clipa in care ti-am simtit trupul pentru ultima data si stiam ca esti al meu , si eu eram doar a ta... Cel putin asa era in mintea mea...
Dacă erai un cavaler, așa cum de multe ori te-ai purtat și ne-am simțit bine, îmi spuneai la timp că nu eu sunt cea pe care o cauți si pentru care vrei sa lupti idiferent de greutati , si nu in ultimul rand lasand trecutul acolo unde trebuie sa fie . Dar stii de ce te iert? Pentru că ai fost un copil de 20 de ani, un puștan, nu un bărbat, si nici acum nu esti, dar  a fost greșeala mea să te las să te joci cu sentimentele mele atatia ani.
Cu toate astea, am învățat multe de la tine. Am învățat lovindu-mă cu capul de prag, dar am făcut-o. Sper că și tu ai învățat ceva din experiența cu mine. Sper ca timpul petrecut împreună să te fi făcut mai maleabil și să fi renunțat măcar un gram din câte te iubeam eu la orgoliul tău care a stricat mai mult decat jumatate din relatia noastra de copii. Păstrez amintirile plăcute cu tine pentru că acolo eram fericită, acolo puteam fi eu fara sa apelez la masti zambitoare , acolo aveam incredere in tine ca nu-ti imparti timpul in care nu sunt acolo cu altele. Toate momentele neplăcute ți le fac cadou pentru a te gândi mai bine să nu o rănești la fel cum m-ai rănit pe mine pe actuala ta iubită.
Acum nu mai simt nimic.Orice ai face , oriunde ai merge si cu oricine ti-ai imparti zilele , pentru ca acum stiu ca eu sunt speciala , cu mine ai trait la timp iubirea inocenta a copilariei pe care nu o vei mai trai cu altcineva niciodata , si oricate ore te-ar avea o alta ea , ai fi putut muri fericit si implinit intr-un balansoar pe veranda doar daca eu ti-as fi adus o ceasca de ciocolata calda , adusa in week-edul trecul de la nepotii nostrii...
Pot să spun doar un lucru: mi-am recăpătat si viata si vederea...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu