sâmbătă, 23 mai 2015

Spui ca e vina mea?..

Refuz sa-ti mai vorbesc fara rost... Era radioului a trecut , lasand in urma alte modalitati , pe care tu in schimb nu ti le asumi. Niciodata n-ai fost genul care sa adore evolutia tehnologica...



Te miri ca te simti singur , atunci cand sunt langa tine? Bine mi-ai venit in ultimii ani! Cum te simti? Cat de placut e sa dorm cu spatele la tine , despartiti de 20 de centimetrii pe care nu vreau sa ii umplu cu mirosul tau? Am incetat sa te fac sa intelegi prin metode critice pentru mine... Nu mai dorm in alte locuri reci , in alte camere intunecate , doar sa te fac sa intelegi ca nu ma simt in siguranta langa tine, in timp ce tu iti continui somnul sforaind cu putere fara nici macar o incruntare de durere pe fata ta ca nu sunt langa tine. Pentru ce mai stam in aceeasi incapere? Pentru ce ne mai chinuim diminetiile cu fetele pe care nu vrem sa le mai vedem niciunul?

Te-am iubit , intr-un fel aparte , mai matur , mai grijuliu , mai calculat ... si consideram ca asa va fi pentru restul zilelor mele , insa in fiecare clipa imi dau seama din ce in ce mai mult ca nu ma incalzeste noaptea frumusetea chipului tau! Da! Esti frumos , mult mai frumos si atragator decat mine  insa caracterul iti murdareste ochii aceia patrunzatori , comportamentul tau se lipeste ca un venin ucigator pe buzele tale pe care le voiam atat de mult in urma cu cativa ani... Insa , desi nu mai e fizic langa mine , antiveninul meu mi-e prezent in minte...si stiu ca nu mai pot rezista langa tine daca vreau sa fiu fericita! Nu-ti voi spune direct , pentru ca nu vreau sa te ranesc , nu voi pleca astazi sau in viitorul apropiat ca sa nu simti tristetea , insa nu mai fac nimic pentru noi. Nu mai pot sa fac  lucruri in van , fara un rezultat care sa-mi aduca zambetul pe buze si fluturi in stomac. Nu mai port discutii lungi la un pahar de bere rece , si nici nu te voi mai astepta in usa cand revi acasa asa cum faceam pana ieri. Nu vreau sa te mai privesc cand dormi , si nici sa mancam la aceeasi masa ca o familie. Te voi face sa-ti dai seama singur ca nu mai poti trai cu mine , si tot ceea ce vrei e sa pleci i sa fi liber. Si-o vei face curand...

Imi spuneai ca ma iubesti , o mai spui si-acum... Ciudat ! Avem atat de multe diferente in exprimarea acestui cuvant. Cand m-ai intrebat de vreau sa-ti fiu sotie , pe straduta intunecata la cateva saptamani de relatie , trebuia sa imi dau seama ce avea sa urmeze...aveam presimtirea , ceva nu ma lasa atunci sa-ti spun "Da"...dar soarta m-a impins sa o fac , acum un an...in aceasta luna.. Aminteste-ti insa ultima mea privire inainte de raspuns in fata mesei cu steagul tricolor , adu-ti aminte asupra cui priveam si ce m-a determinat sa fac asta! Cat teatru! Si ce oscar meritam nu-i asa? Stiai de-atunci ca nu vreau un corp imun si neutru cu care sa-mi impart diminetiile cafeaua , ori seara patul ...pentru dormit... caci de dragoste nici nu vine vorba cand nu sunt sentimente!

Nu! nu da vina pe mine pentru asta! Fi demn , mandru si puternic sa te ridici de pe scaunul de unde incerci sa-mi vorbesti si sa te uiti in ochii tai in oglinda , dincolo de ceea ce vezi. Itreaba-te de ce sunt asa ...pentru ca atunci cand un barbat da totul , si e indragostit si face totul pentru femeia de langa el , ea e mereu zambitoare , plina de viata si gata pentru un destin impreuna orice ar implica acesta... Femeia e doar reflexia comportamentului unui barbat! Eu sunt asa datorita tie . Din cauza ta ma urasc atunci cand ma privesc , si nu incerc sa imping tot mai departe de mine clipa mortii mele premature. Vad in asta o scapare. Unde nu mai simt durere , si nici singuratate.
Tu esti creatorul meu! TI-am lasat viata mea , cu amintiriile mele si trecutul meu tie , sa-l transformi intr-un prezent frumos! Ai avut un privilegiu pe care altii nu l-au avut pentru ca am crezut ca esti demn de asta! Dar atunci cand totul in jurul meu se destrama si pierdeam totul , imi aratai ca mai aveam ceva pe care sa il pierd... Nici nu cred insa ca te-am avut vreodata! Nici nu te mai vreau...

 Nu ai reusit sa ma intelegi niciodata , nu vezi dincolo de cuvintele pe care ti le spun si nici nu imi intelegi stilul de viata , nu-mi analizezi gandurile si nu evoluezi alaturi de mine. M-am implicat total atunci cand fac ceva, si viata alaturi de tine a fost una din aceaste lucruri , Am stiut mereu sa iubesc totul la tine chiar dincolo de defectele care m-au durut , si sa vad in tine dincolo de impartirea trupului tau cu femei usoare gasite la colt de baruri. Dar nu mai pot , nu mai vreau si nu mai am pentru ce... pentru ca in timp ce altii au construit cu mine de-a lungul aniilor o relatie , m-au inteles chiar si atunci cand din exterior paream fericita , eu am ales doar sa ma casatoresc... de dragul unui dans intr-o rochie rosie...

Un comentariu: