sâmbătă, 15 februarie 2014

Valentine's night

"Aveam limite , va jur , cand vine vorba de alcool , acum dintre pahar si suflet nu stiu care-i mai gol"...




Cam asta e ceea ce reprezinta cuvant cu cuvant ceea ce simt in momentul de fata. Se potriveste perfect cu decorul de lumanari stinse dupa o tentativa esuata de romantism, vinul pe care-l beau cu mine insami , ambalajele de ciocolata care m-au facut sa renunt pentru moment la chinul ce-l am de 2 luni , dar nu-mi pasa cat trebuie sa ma chinui sa revin la ziua de dinainte... Lipseste un Sobranie...dar e inlocuit de clasicul pachet alb cu castel... Dar totusi , care-i rostul la ceea ce simt? Care-i farmecul sa incerc sa scriu iar cand talentul mi-e mort pe traseul pana aici?

O senzatie de rahat... In care stau pe intuneric si-ascult melodiile pe care le ascultam atunci cand gandul in ziua asta mi-era doar la cum sa fiu originala cu o idee, cate biletele , poze , lumanari sa iau , sa caut un vin pe care scriu "te iubesc mult!", sa comand o pizza cu piept de pui , sa-mi caut o dantela draguta neagra ... Melodiile sunt aceleasi , sentimentele care le creeaza sunt la fel , insa tot ce s-a schimbat e leul , care acum doarme linsitit , fara sa-mi simta lipsa in timp ce imi e intors cu spatele, si nu in ultimul rand eu ... m-am schimbat incercand sa schimb lumea. Chiar fi fizic , nu mai sunt draguta-n dantela in timp ce astept rezultatul virusului care-mi schimba viata... O sa mor? "Daca innebunesc , ma mai iubesti ?"

Cat o sa rezist eu in toata povestea asta in care ma simt straina? Parca stau deoparte si vad o piesa de teatru regizata idiot cu un deznodamant fara sens. Stiu ce pot , stiu sa scriu cat am nevoie , stiu sa cant cat sa nu fiu afona , stiu sa am sentimente mai mult decat multi, dar in ritmul asta voi sfarsi curand , lasand nimic in urma , si voi fi uitata in doua saptamani dupa ce voi deveni ingrasamant natural pentru sol. Iubesc... cred. Dar se pare ca orice discutie n-are sens , din sutele de dialoguri pe care le-am avut in care spun ce-mi doresc , rezultatul zace la un metru de  mine, in lumea viselor fara ca macar sa simta un gram de vina.
Maine intrebarea va fi " ce am facut iar? ce ai ?" Ce ar trebui sa raspund la asta? Ca nu esti ceea ce vreau , nu simt emotii cand te vad , nu am impulsul nici sa arunc cateva poze pe pereti si s-aprind lumanari de ziua asta a indragostitilor? Mi-e teama de a lua totul de la inceput , mi-e teama de singuratate ,si cel mai rau , mi-e teama sa nu mor... atat de devreme , atat de sec , si fara sens pentru nimeni. Dar cum sa mai continui?
Ma opresc sa-mi revars gandurile bolnave pe pagini virtuale, caci oricum monstrul meu nu traieste sub pat... El se hraneste in fiecare moment din mintea mea fara inteles...

sâmbătă, 1 februarie 2014

Deschide ochii!

E ora in care "se deschid portiile iadului"... 4:16 dimineata.  Pierd timpul anapoda convingandu-ma ca am ales bine. In tot!


 Ma uitam la poze, din trecut si din prezent.
M-am schimbat si eu . Din draguta fata cu zambetul pe buze , acum imi numar zilele pana cand stiu ca nu ma voi trezi dimineata, ori pana imi voi lua ultima gura de aer si sper sa fie acolo cineva sa vad ultima oara un chip , nu un peisaj. Cine s-ar fi gandit ca lumea se poate schimba in halul asta. Eu asa ...iar restul...  Si totusi , stau  comparand omul pe care l-am iubit cu ceea ce e acum. Diferenta? Enorma! Fizic. In rau bineinteles. Seamana atat de mult pe omul pe care-l vad si-acum cu aceeasi sapca-n cap si geaca de blugi , avand in spate nelipsitul rucsac. In cativa ani va fi copia fidela. Minciunile-i seamana leit. Am convingerea ca multe prin victimele lui nu stiu defapt ca nu si-a perdut nici un mar muscat pe la petreceri , ci se afla bine mersi pe raftul din fata mea , lasat in ultima clipa ca amintire pentru ca-mi placea atunci  cand m-a luat in brate inainte sa se urce-n masina alba care avea sa-l duca departe iar... Lasandu-mi insa si amintiri prin sudul tarii , si mancarea de pui adorata , doar pentru mine.. si fluturele ce-mi sta pe deget din ziua ploioasa cand ne plimbam . Si nu stiu ele nici ca si-a pierdut rotiile troler-ului in timp ce alergam ca nebunii doar noi doi sa ajunga la timp pentru ca pierdusem minute bune cu regrete si dragalasenii si nu-i venea sa plece. M-am plictisit si nici nu mai imi pasa sa salvez fraiere din calea mintii lui diabolice.. Au fost de-ajuns cele doua fete , prietene chiar , din orasul de la 100 de km departare de casa , pe care le-a amagit cateva luni bune mintindu-le ca le va vizita , ca sunt perfecte si ca vor muri impreuna cand va veni acasa , doar sa primeasca o pornografie live pe web fara sa plateasca. Ce poate fi mai frumos decat sa ai propria proasta care se dezbraca la web pentru tine si iti mai spune ca te si iubeste? Unui leu nu-i place sa aibe sclave? Oh nu...pe dracu... Le adora... Cu cat mai multe , cu atat mai bine!
Uitati un lucru pisicutelor.... Un leu e familist... iar o familie nu se face cu o tarfa.. Un leu se chinuie pentru prada , nu o obtine cu vorbe... Un leu e un rege...vrea alaturi o regina... nu o printesa ieftina de cartier...

Spor la o viata frumoasa... In capitala iubirii cu o gramada de "fiare" celebre!