joi, 7 noiembrie 2013

Cand totul nu e ce a fost...

Jeg... Un cuvant pe care nu-l prea placem nici unul. Si totusi e pretutindeni , fie ca e pe masa din fata ta prea plina cu pahare , hartii , si alte nimicuri..
Mi-a iesit din rutina sa imi las gandurile conduse de degete intr-o maniera rapida. Nu pot scrie ce ma macina si nici sa visez macar aici.
As schimba multe in  legatura cu mine , cu trecutul meu si cu oamenii pe care ii am alaturi. Nu mai sunt demult fata care isi lasa frau liber imaginatiei si nici chipul dragut de copil din oglinda. Primele riduri ma fac sa ma simt ca as fi de-o vesnicie pe strazile orasului asta mic. Am cu cel putin douazeci de kilograme mai mult decat atunci cand eram fericita. Sa fie asta oare un motiv de a lua in greutate?
Mi-e dor sa rad fara motiv, sa astept sa vad persoana care-mi va schimba viata, sa fiu privita ca si cum as fi cea mai frumoasa femeie de pe pamant.. cu tot cu defectele mele . Mi-e dor sa simt o privire asupra mea pana adorm si sa imi fie frica de trecerea timpului pentru ca in prezent sunt fericita cum nu stiu daca voi fi maine. Mi-e dor de mine , mi-e dor de ea... de ciocolata calda cu lapte... de povestile despre el pe un fotoliu rupt pe o veranda veche.
Mi-e dor sa fiu eu! ...Ajuta-ma pana sunt inca in acelasi trup ...in aceeasi viata!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu