marți, 12 noiembrie 2013

A trecut timpul

Aproape sfarsitul anuolui 2013 , fara sa imi dau seama de rapiditatea cu care a trecut acest an. Realizez doar ca au fost facute unele schimbari destul de mari in viata mea sentimentala si nu numai.
Am cu totul alte sentimente fata de tot ce ma inconjoara... Nu imi suna telefonul asa cum era odata,nu mai am mesaje zi de zi de la admiratori secreti care erau aceeasi persoana de obicei , adorm si ma trezesc de ani buni langa barbatul care in trecut schimba femeile blonde cu luptatoare de rand , iar sentimentele pentru el sunt de ne explicat. Ador sa il privesc cum doarme , sa il simt cum ma strange in brate si sa simt teama si groaza daca ma gandesc pentru o clipa ca am alaturi o alta fata cunoscuta. Il iubesc , dar altfel . Intr-un mod mai matur , mai atent , mai grijuliu cu el dar mai ales cu mine. Nu ii pot permite sa ma distruga sentimentele asa cum au facut-o candva in urma cu cativa ani cu un barbat pe care nu-l mai cunosc acum si nici nu as vrea... Eu niciodata nu am iubit genul ala de oameni. Ador oamenii duri in exterior, dar calzi , iubitori , feroce ca niste lei care au grija o viata de singura lor femela din viata , pentru care ar face oricand orice caci fara ea vor fi mereu incompleti. Asta iubesc.. si de asta am avut parte o viata.. din pacate? Cine stie...

Va las in companiea melodiei care ma duce departe cu gandul...

joi, 7 noiembrie 2013

Cand totul nu e ce a fost...

Jeg... Un cuvant pe care nu-l prea placem nici unul. Si totusi e pretutindeni , fie ca e pe masa din fata ta prea plina cu pahare , hartii , si alte nimicuri..
Mi-a iesit din rutina sa imi las gandurile conduse de degete intr-o maniera rapida. Nu pot scrie ce ma macina si nici sa visez macar aici.
As schimba multe in  legatura cu mine , cu trecutul meu si cu oamenii pe care ii am alaturi. Nu mai sunt demult fata care isi lasa frau liber imaginatiei si nici chipul dragut de copil din oglinda. Primele riduri ma fac sa ma simt ca as fi de-o vesnicie pe strazile orasului asta mic. Am cu cel putin douazeci de kilograme mai mult decat atunci cand eram fericita. Sa fie asta oare un motiv de a lua in greutate?
Mi-e dor sa rad fara motiv, sa astept sa vad persoana care-mi va schimba viata, sa fiu privita ca si cum as fi cea mai frumoasa femeie de pe pamant.. cu tot cu defectele mele . Mi-e dor sa simt o privire asupra mea pana adorm si sa imi fie frica de trecerea timpului pentru ca in prezent sunt fericita cum nu stiu daca voi fi maine. Mi-e dor de mine , mi-e dor de ea... de ciocolata calda cu lapte... de povestile despre el pe un fotoliu rupt pe o veranda veche.
Mi-e dor sa fiu eu! ...Ajuta-ma pana sunt inca in acelasi trup ...in aceeasi viata!