marți, 31 decembrie 2013

2013

Cateva ore... Iar coform anului voi avea 24 de ani. N-am observat nici o clipa ca a trecut o primavara in care tata a inceput sa aibe probleme de sanatate  , o vara in care nu am avut timp nici sa respir , o toamna in care am inceput sa am eu probleme de santatate ( ca doar nu il las singur pe tata )  , si o iarna care  a trecut atat de rapid pe langa mine incat nu-mi vine sa cred ca in mai putin de 8 ore va fi 2014.
Ma bucur de faptul ca trece acest 2013 si suntem toti in viata , dupa toate problemele cu care am fost solicitati , as vrea sa am certitudinea ca asa va fi si sfarsitul anului viitor , insa cu tot ceea ce simt nu pot garanta asta.
In retrospectiva totusi , daca inceputul acestui an mi-a redat prezenta primei mele iubiri , restul anului a disparut fara urma , chiar atunci cand aveam nevoia cea mai mare de o vorba buna. E groaznic sa ai certitudinea ca mori in chinuri daca nu faci ceva cu viata ta , iar boala e mai bine de jumatate parte a mintii , care ar fi avut atata nevoie de o vorba din partea celui cu care mi-am impartit viata mai bine de 8-9 ani...  Dar orice lucru rau are si partea sa buna. Anii de liceu n-au fost in zadar , iar o parte din cei cu care tineam legatura mi-au devenit prieteni mai buni decat au fost vreodata altii. Le multumesc ca mi-au fost si imi sutn alaturi , la fel si celui cu care-mi impart viata de cativa ani buni , si altor oameni care imi sunt alaturi , trup si suflet. Am sa incerc ... sa traiesc la fel de bine si in anul care vine. Va doresc un an bun.. si sa nu regretati nimic din ceea ce nu se intampla.. Daca nu se intampla , n-a fost sa fie..
Sper sa nu fie ultimul lucru pe care-l scriu si pe care-l vor citi cei care raman...Dar totusi... Va multumesc pentru tot.. Ramas bun . 2013!

marți, 12 noiembrie 2013

A trecut timpul

Aproape sfarsitul anuolui 2013 , fara sa imi dau seama de rapiditatea cu care a trecut acest an. Realizez doar ca au fost facute unele schimbari destul de mari in viata mea sentimentala si nu numai.
Am cu totul alte sentimente fata de tot ce ma inconjoara... Nu imi suna telefonul asa cum era odata,nu mai am mesaje zi de zi de la admiratori secreti care erau aceeasi persoana de obicei , adorm si ma trezesc de ani buni langa barbatul care in trecut schimba femeile blonde cu luptatoare de rand , iar sentimentele pentru el sunt de ne explicat. Ador sa il privesc cum doarme , sa il simt cum ma strange in brate si sa simt teama si groaza daca ma gandesc pentru o clipa ca am alaturi o alta fata cunoscuta. Il iubesc , dar altfel . Intr-un mod mai matur , mai atent , mai grijuliu cu el dar mai ales cu mine. Nu ii pot permite sa ma distruga sentimentele asa cum au facut-o candva in urma cu cativa ani cu un barbat pe care nu-l mai cunosc acum si nici nu as vrea... Eu niciodata nu am iubit genul ala de oameni. Ador oamenii duri in exterior, dar calzi , iubitori , feroce ca niste lei care au grija o viata de singura lor femela din viata , pentru care ar face oricand orice caci fara ea vor fi mereu incompleti. Asta iubesc.. si de asta am avut parte o viata.. din pacate? Cine stie...

Va las in companiea melodiei care ma duce departe cu gandul...

joi, 7 noiembrie 2013

Cand totul nu e ce a fost...

Jeg... Un cuvant pe care nu-l prea placem nici unul. Si totusi e pretutindeni , fie ca e pe masa din fata ta prea plina cu pahare , hartii , si alte nimicuri..
Mi-a iesit din rutina sa imi las gandurile conduse de degete intr-o maniera rapida. Nu pot scrie ce ma macina si nici sa visez macar aici.
As schimba multe in  legatura cu mine , cu trecutul meu si cu oamenii pe care ii am alaturi. Nu mai sunt demult fata care isi lasa frau liber imaginatiei si nici chipul dragut de copil din oglinda. Primele riduri ma fac sa ma simt ca as fi de-o vesnicie pe strazile orasului asta mic. Am cu cel putin douazeci de kilograme mai mult decat atunci cand eram fericita. Sa fie asta oare un motiv de a lua in greutate?
Mi-e dor sa rad fara motiv, sa astept sa vad persoana care-mi va schimba viata, sa fiu privita ca si cum as fi cea mai frumoasa femeie de pe pamant.. cu tot cu defectele mele . Mi-e dor sa simt o privire asupra mea pana adorm si sa imi fie frica de trecerea timpului pentru ca in prezent sunt fericita cum nu stiu daca voi fi maine. Mi-e dor de mine , mi-e dor de ea... de ciocolata calda cu lapte... de povestile despre el pe un fotoliu rupt pe o veranda veche.
Mi-e dor sa fiu eu! ...Ajuta-ma pana sunt inca in acelasi trup ...in aceeasi viata!

vineri, 9 august 2013

Nu inca...

Imi numar secundele pana la plecarea spre casa... Pana la vizita pe care o parte din mine nu o asteapta deloc. Nu vreau sa am  senzatia de gol in interiorul meu atunci cand aplec capul sa nu-l pocnesc de pragul verde , cand urechile mele recunosc scartaitul podelelor pe care le incercam cu fiecare ocazie , de patul acoperit cu aceeasi patura portocalie care ma acoperea in serile proaste ,, atunci cand eram a nimanui , fotoliile vechi asezate langa televizorul care nu l-am vazut functionand niciodata , iar masa care ne proptea in momentele de dragoste , scaunul carat cu greu prin autobuze de la sute de kilometrii departare , totul fara un computer desfacut insa care sa cante in surdina ceva ce oricum nu auzeam... Mi-amintesc si acum ledul albastru..cat de tare lumina in timp ce stateam in pat privind luminile orasului si sperand ca timpul sa nu treaca , sa nu fie cu o ora inainte de miezul noptii , sa nu merg acasa ....
Am toate simtirile pe care un om normal ar trebui sa le ignore, de ce mi-ar pasa de ceva ce-mi face rau , ori cand stiu ca sunt mai fericita asa... probabil raspunul e unul singur... Iubeam o parte din viata , si imi ador sechelele copilariei..


miercuri, 1 mai 2013

Planta...

N-am scris demult , nu-mi lipseste ce-i drept , sa-mi arunc gandurile in timp ce fiecare miscare-mi e urmarita de oamenii care ar fi trebuit sa fie totul pentru mine , sa faca totul si sa fiu speciala oricum as fi aratat sau ce defecte as fi avut.
M-am schimbat. Si probabil in rau pentru multi dintre cei cu care-mi faceam veacul..sau pretindeau ca ma cunosc. M-am saturat de lumea care se invarte in jurul parului pubian ras de ieri... si de oameni pentru care fac totul si nimic nu mi-e recunoscut. Nu vreau laude , statui ori diplome la expozitie , insa n-am parte nici de recunostinta cuvenita... si-atunci ce? Sunt neam cu Isus? sa intorc si celalat obraz? Am o tehnica mai buna...
Atunci cand cineva arunca in tine cu pietre...tu arunca doar cu o floare... dar asigurate ca e in ghiveci!

Nu sunt proasta nimanui si nici nu sunt presul de la usa vietii celor care pretind ca m-au crescut frumos.. Au facut-o...m-au udat zi de zi ca pe o planta de birou...insa stii cum se zice...sa vorbesti cu plantele sa creasca frumos..sa le canti... iar vociile alaturi de care am crescut... mi-au facut dintii sa-mi creasca...Asa ca ce vina am eu ca sunt o planta..carnivora? Si crede-ma... proasta a murit... Nu vrei sa-mi pierd cumpatul acum!...