joi, 7 iunie 2012

Riduri

Ma doare capul ingrozitor. Totul e haotic iar mintea mea refuza sa coopereze. Am nervi cat pentru un deceniu. De ce dracului cei din jurul meu cred ca sunt un om simplu de mintit si de prostit. Am calitati , dar sute de defecte, iar unul din ele ca nu am incredere in nimeni si nimic , mereu voi incerca sa ma conving de faptul ca nu sunt luata de fraiera. Stii ce doare? Cand esti luat de prost de cei pentru care ai face orice sa le fie bine. N-am tinut la nimeni asa cum am tinut la doua persoane. Si credeti-ma..vor fi singurele. Cui ii trebuie legenda lui Pinnochio in prelungirea unui vibrator fara baterii? Ma f*t in ele sentimente si tot ceea ce am simtit pentru acesti doi oameni. Sa zic pe scurt care e treaba? Imi venea sa ma transform intr-un personaj din emisiunea de ieri atunci cand am aflat ca draga mea buna prietena imi retinea prima iubire cu mrejele ei dragute in momentul in care eu trebuia sa ma intalnesc cu ei pentru un chef de revelion , apoi blondina pe care incercam sa o mentinem in viata la propriu cersind bani prin oras de la diversi barosanii se dregea seara de seara cu mesajele de la dragul meu iubit in timp ce eu ma sufocam in lacrimi , inhaland cateva pastile de dormit sa uit mai repede ziua si sa treaca timpul. Ba mai mult .... dupa ceva vreme aflu si simpatica plata , a chitait bine in timpul contactelor cu prezentul , neuitand faptul ca invata sa defaca fermoare din dorinta de a invata anatomia umana a trecutului. Iar prin jocuri ciudate si bine puse la punct de-a lungul vremii , ca sa vezi... cat de stupida pot fi atunci cand nu inteleg ca omul are nevoie de mancare iar cum suntem in anul 2012 gatitul nu mai e la moda , asa ca unde e greseala in mancatul unul hamburger de mahala cu gura unei dragute cu par de foc?
Multe defecte am nu-i asa? Si ce? Asta sunt eu. Mandra de mine ca nu sunt tramvai , ranita de amintiri si umilita de unele care-si vand a doua pereche de buze in favoarea unei banane coapte. Cine mai manaca fructe? Bleach...eu nu! Eu savurez viata mea clasica , in cautarea unei oglinzi in care sa ma vad alaturi de alta persoana ridata , in timp ce imi respir ultima gura de aer pe veranda mea batrana... Pentru ca eu ... numar putin , dar am amintiri , si nu voi uita cine , cati si unde mi-au plecat din viata!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu