joi, 5 aprilie 2012

Onestitate

M-a inghitit trecutul astazi. Mi-a infulecat mainile, trupul intreg apoi mintea si reactiile. Mi-am promis mie insami ca nu mai mint si mai ales , ca nu ma mai mint pe mine. A fost groaznic. Insa eu sunt cea puternica din tot ce se intampla , eu rezist in orasul care m-a distrus , eu ma intorc mai des in orasul care mi-a creat vise si m-a crescut, eu dorm mai des in patul care imi absorbea fiecare lacrima. Nu fug de toate astea, si asta am facut si azi. A fost prima data cand am vizitat locurile in care mi-am visat pentru prima data visul de familie. Drumul mi-a inceput de la gara...acolo unde prima data nici nu stiam incotro sa ma indrept insa trebuia sa imi iau viata in piept singura. Cat de greu putea sa fie sa gasesti o catedrala cu acoperis verde? (prost gust pentru o cladire). Mi-am continuat plimbarea pe marginea raului , trecand pe langa podul de langa casa si uitandu-ma la banca pe care facusem pozele cu parul meu rosu. Am trecut si prin parcul unde invatasem ca stau cei care au altfel de apartenente sexuale , insa ne erau prieteni unii dintre ei. Vazusem banca ce era martora la consumarea iubirii adolescentine pe moment , nici acum oamenii nu se uitai in locul acela. M-am uitat azi in ce parte curge raul... si desi am demonstratii nu sunt pe deplin convinsa ca e corect. (asa sunt eu uneori, foarte grea de cap). E la fel de intuneric printre blocuri si unicul lucru ce l-am invatat e sa nu ma lovesc de coltul balconului cand merg spre strada unde am stat. Am atins poarta...si-am vazut cutia postala unde stateau cheile de la casa pana ma trezeam  la pranz, iesind in camasa si pantaloni scurti , apoi jucandu-ma cu cainele orb. Mi-am adus aminte si de soricelul ingropat...Ce frumos se gadila...ca nici unul din cei care i-am avut. Si-apoi a murit si al doilea... si-asa a murit si o parte din mine acum. De tot! Erau luminile aprinse , in camera celor care ne-au facut 'curat' in camera si in baia careia ii stiam fiecare colt.Si vana era mereu atat de rece...si scurgerea proasta! Nu s-a schimbat prea mult... nici Tigra-ul portocaliu nu si-a gasit alt stapan... poate doar lalelele erau acum furate de altcineva , nu mai era nici una! Hamburgerii din complex insa au murit. Am cautat degeaba localul in fata mea in mintea mea... Nu era... S-a inchis. E o shaormerie in loc. A fost deci constientizarea ca lumea se schimba , oricat nu am vrea asta.

M-a prins ploaia. Si asta cred ca e un semn. E trezirea la realitate ca nu pot scapa de trecut insa trebuie sa imi accept viitorul care nu are nici o tangenta cu cel dintai. Cum poti uita? Nu stiu... E mai simplu poate faptul ca nu esti zi de zi in locurile pe care le-a constituit prezentul de atunci. Si e greu. Vorbesc serios! Simti ca iti rupe o bucata de suflet mereu. Insa stiu ca atunci cand unul din noi va trece fara sa simta nimic prin locurile astea, inseamna ca povestea s-a terminat atat in realitate cat si in inima si suflet. Insa pana atunci?... Nu stiu...

M-am apucat de cateva zile sa vad ecranizarea dupa "Belle du Jour".Si nu e nimic pervers, sau depinde de ochii care privesc filmul si creierul care il interpreteaza.  Si episodul 8 e cel care m-a determinat sa scriu, sa simt , sa imi eliberez mintea, alaturi de plimbarea de azi. Sa fie coincidenta minutul , frazele spuse , melodia si povestea, faptul ca totul se termina la un pod ?
" - Deci asta e tot...s-a terminat... Nu vi , nu?
- Te iubesc , Ben! Esti cel mai bun prieten al meu , meriti tot ce e mai bun in viata"...
- Nu mai e loc de intors..."

[ " Unele hotarari le luam pentru binele nostru , pe altele pentru binele altora. Nu din cauza ca nu ii iubim , ci tocmai pentru ca o facem... Stim ca am procedat bine cand putem ramane sinceri cu noi insine ( iar cand nu suntem sinceri ? ) dar n-avem voie sa regretam deciizile luate Trecutul a ramas in urma. Avem la dispozitie doar prezentul si viitorul , orice ne-ar rezerva acesta!" ]

Poate ca trecutul meu s-a terminat pentru ca nu am putut fi sincera cu mine , pentru ca nu am putut sa fiu sincera fara sa fiu acuzata. Mi-am pierdut inocenta si eram mereu inamicul indragostit nebuneste de adversar.   " Ce miel prostut...
Ce lup nebun si masochist!"

Insa atunci cand nu poti fi tu insati cu cel pe care il iubesti... iubirea se transforma in minciuna. Mintind insa intr-o relatie ...e compromisa de la prima gafa... Si-aici nu "glumesc"... Pentru ca poate a venit momentul sa fiu eu , asa cum simt , asa cum vreau. Iar daca cineva intr-adevar ma iubeste...o face indiferent ce-ar fi... si pentru totdeauna! Insa acest cuvant , intr-o viata atat de scurta, doar cei speciali il pot face o eternitate!
















Un comentariu:

  1. Incerc sa inteleg ce e in mintea ta si ce e in sufletul tau. Alegerile pe care le facem vor avea mereu consecinte pentru una din cele doua indiferent ce am face, dar ar trebui sa te axezi mai mult pe tine insati. Cine te place , te va place oricum, iar cine nu iti arata asta nu merita! Bafta

    RăspundețiȘtergere