vineri, 27 aprilie 2012

Xerox vitual

Am revenit pe meleagurile orasului care mi-a nenorocit viata la propriu. Hmm si nu mai puteam de dor.. De dorul zilelor in care o secunda de liniste e mare lucru , unde bronzul te poate prinde doar printre betoanele fierbinti si gaurite incat sa nu uiti in ce tara esti totusi, unde ca sa traiesti bine iti pui un anunt la matrimonialele zilelor noastre, unde prostitutia e legala sub forma " ofer clipe de extaz domnilor generosi". Hai serios? Nu pot manca linistita daca nu am parte de extazul infect al unor terminate cu gura plina care mai apoi se dau dive in spatele unor ochelari de soare scumpi pentru care a oferit cateva saptamani de extaz prost continuu. Mi-e sila de lumea in care traiesc, de gandurile tuturor proastelor pe care le vad pe drum care cred ca un sfarc la vedere si un crac gol care e privit de douazeci de onanisti in drum spre casa fac viata mai frumoasa. Sa nu uit si faptul ca ma dispera si cei fara inspiratie , care copiaza esenta schimband doar ordinea cuvintelor si se cred filozofi. Noroc ca acum e online , ca nu cred ca mi-ar placea sa vad fetita cu suvite rosii , imbracata in camasa de camuflaj ori cu parul ciufulit atent si nelipsitele dungi negre de la ochi. E dragut sa iti vezi ideile de poezii la altii in palmares , ori cuvinte scrise cu bold , ori italic , sa iasa in evidenta care par gandite de mintea geniala a bloggerului insa pacat de faptul ca aceleasi litere in aceeasi ordine se aflau la mine pe profil cu mult timp in urma. Unde va e originalitatea oameni falsi? Cu ce pari ma filozof daca iti plangi ca prostul trecutul pe care oricum nu l-ai aprecia daca ai schimba, unde e taria de caracter cu care ne minti zi de zi prin statusuri ori cuvintele de duh pe facebook care mai apoi se transforma in plangere demila si texte care alcatuiesc o viata atat de grea , suferinta enorma si tradare in iubire in atatea zile care au format abia doi ani de cand chipul ti-a fost tiparit pe platicul de la politie...

Sunt profund flatata de cuvintele care imi apartin si apar in textele celorlalti , la fel de flatata cum eram cand imi veneam grasuta prietena de pe Maleia care imi scria comportamentul pe hartie ca mai apoi sa il adopte maine ca original... Evident , toate se termina la prelungirea unui barbat ce le apare in viata fiecaruia... Asa ca va rog frumos si cu respect... Lungiti prelungirea aceea si lasa-ti ideile altora sa fie ale lor si-atat. Hai...Adio!

marți, 17 aprilie 2012

17'th again

A mai trecut un an... si nu e revelionul la fel cum nu ma refer la imbatranirea mea, ci e doar inca un an de cand am sarutat buzele pe care le visam pe atunci in fiecare minut al vietii mele... Fara nici un raspuns , nici un gest , doar un sarut si restul lasat in voia sortii... asa incepuse povestea primei mele iubiri.... Ciudat e insa ca in piept imi mai bate inima , sufletul meu se vindeca pe zi ce trece tot mai mult, iar ranile si ura dispare , lasand in urma dar amintirile frumoase legate de tot ceea ce am trait pe atunci cu demonul meu perfect. Se pare ca timpul chiar vindeca orice rana , acum citindu-mi jurnalul nu-i simt ura pe care o aveam si dorinta arzatoare de a-l vedea mort , ci vreau sa il stiu in siguranta , fericit si urmandu-si visele pe care nu a avut ocazia sa si le implineasca atunci cand ne imparteam viata. Mi-am petrecut prea mult timp incercand sa-l uit, incercand sa-l exclud din viata mea, insa in timp a plecat de bunavoie, s-a intors de aceeasi bunavoie , insa unicul lucru ce a ramas constant e faptul ca amintirile mele nu mi le va lui nimeni , nici macar el... Azi am avut o zi.. a mea...si nu stiu daca asta e calea spre fericire...insa dupa mult timp am avut o zi linistita , plina de vociile celor la care tin desi sunt acolo departe! Happy 17'th kinder!...

marți, 10 aprilie 2012

Asa sunt eu!

In acelasi timp in care cunoscutii mei fac pe indiferentii si afiseaza fata de om care nu poate fi ranit niciodata , mie mi-a ajuns. La ce dracu sa tot rad aiurea cand defapt imi vine sa urlu sa ma descarc, de ce sa tot spun ca sunt bine atunci cand vreau sa ajung odata acasa , sa ascult muzica , sa imi pun un pahar de bere si sa ma gandesc la tot si toate? Zi-mi un singur lucru la care m-a ajutat sa ma prefac in fetitza cu viata perfecta in toti anii care au trecut? La ce m-au ajutat privirile celor cu care beam o cafea la pahar de plastic candva iar cand veneam in vacante ma ocoleau crezand ca beau doar martini cu masline verzi mereu. De ce? Pentru ca m-am mutat in alt oras si incerc sa fac ceva cu cacatul asta de viata? Cati au avut curajul sa o faca? Mai bine de jumatate din cei care imi erau prieteni vor fi la acelasi nivel , in acelasi loc , doar mai batrani la fata si mai plictisiti de viata si cu nici o urma de speranta la un viitor mai bun.
Si cate sfaturi am auzit de-a lungul timpului de la oameni raniti pana in maduva oaselor care isi spuneau indiferenti si dadeau impresia ca isi adora viata , schimbandu-si evident parerea la primul gram de-alcool. N-am inteles insa niciodata de ce ne place sa purtam masti. Noi nu suntem niciodata raniti , nimic nu ne ataca , nu varsam lacrimi , nu ne doare absolut nimic si viata e perfecta. Hai serios? Majoritatea celor din jur cred asta... n-au de ales atunci cand vad ranjetul idiot pe fata mereu. Insa stai si vorbeste cu tine insuti..si nu..nu esti nebun... Dar cate regrete sunt in doar 20 de ani de viata de exemplu? Cate ai reface daca ai avea masina timpului? Nu mintii in sfaturi, atunci cand inima si sufletul tau a fost zdrobit de un om care macelarea vieti din placere. Pentru unii fiecare avem o viata roz...pentru care ar da orice sa o aiba la randul lor insa adanc in mintea si inima ta stii ca viata ta e cu mult mai de cacat... Pe cand unii isi doresc masini de lux tu vrei doar o imbratisare de familie pe care poate nu o vei mai avea nicidoata , cand altii vor in Caraibe , tu vrei doar iarba si liniste , atunci cand prietenii tai cu probleme beau un pahar de tarie din placere si distractie , tu bei ca sa uiti... Si totusi orgoliul si mandria ta stralucesc mai mult ca insasi aura celor din jurul tau. Dar... de ce sa iti traiesti o viata falsa?

La dracu!... Ma f*t in ele masti ,si ma doare-n c*r de parerea celor care ma judeca... Sunt eu, aparent fara inima insa cea care te-ar ajuta mai degraba daca nu ai avea sansa zilei de maine , sunt indiferenta pana ar avea cineva nevoie de ajutor , nu sunt credincioasa , dar nici nu intretin relatii sexuale cu preotul din catedrala si-apoi merg la spovedanie , nu am o relatie perfecta dar nici nu sunt a saptea amanta a unui interlop , nu ma plimb in masini scumpe pentru ca tata nu e vreun jmekeras care a furat pe vremea revolutiei si nici mama nu face videochat incat sa imi cumpere BMW seria 3 , insa tot ce voi avea va fi pe munca mea , si indiferent cum sunt ... macar sunt eu , nu copia inferioara a unei matrite proaste din fabrica!

vineri, 6 aprilie 2012

Destinatii de vacanta...altfel!

Din plictiseala ce nu face omul? Mi-a ajuns pana peste cap toate prostiile cu facebook-ul si site-uri de socializare , asa ca m-am intors la vechea pasiune. Imi place sa calatoresc, si avand in vedere ca toata lumea se plimba la Milano , Paris , Londra etc. am cautat alte locuri mai putin cunoscute , pe placul meu pentru a le introduce in lista de viitoare vizitari. Eh..hai sa va dezvalui cateva.



1.Aokigahara. Probabil nu ati auzit de asta nicidoata. Cine ar zice ca "Padurea spanzuratilor" pe care unii din noi au citit-o , exista si in realitate? Ei bine, Aokigahara este aceasta. Situata la 100 de km de Tokyo ,  ascunsa bine in apropierea de muntele Fuji (Japonia), acest loc , numit si Jukai , sau "Marea de Copaci" ascunde in frumusetea ei aparent agonia ultimelor secunde de viata a zecilor de morti care i-au pasat insasi viata lor crengilor care i-au ajutat sa moara.  Aokigahara este atât de densă încât lumina soarelui pătrunde cu mare dificultate. Mulţi oameni care au avut taria sa ii calce in interior , spun că nu vă puteţi orienta după soare, pentru că dacă vă ridicaţi capul, veţi vedea doar o mică bucată de cer. Din cauza densităţii de frunziş, iar GPS-ul nu funcţionează. Pentru ca multi si-au pus capat zilelor in acest loc, la intrarea in padure sunt puse pancarte cu mesaje pro viata: 
”Viaţa ta este preţioasă ... Amintiţi-vă de cei care te iubesc.”
 "Luaţi legătura cu situaţiile de urgenţă înainte de a decide să muriţi. Vă rugăm să reconsideraţi acţiunile dumneavoastră.”
Iar daca asta nu a fost de ajuns cat sa va conving sa o vizitati , (bineinteles sa vi veniti inapoi nu ca cei care o viziteaza pentru un scop ultim) , va mai spun si ca la un anumit interval de timp , padurarii sunt pusi sa caute cadavrele , iar ca acestia sa nu se piarda isi marcheaza drumul cu panglici de plastic pentru a se intoarce inapoi de unde au plecat. Atunci cand un cadavru este gasit, indiferent de starea in care este acesta, trebuie dus in adapostul special din apropiere. Aici îl depun într-o cameră special destinată acestui scop, care are două paturi: un pat pentru cadavru si unul pentru pădurar, căci se spune că în cazul în care cadavrul este lăsat singur in cameră, o fantomă va plânge toată noaptea şi va bântui prin intermediul corpului neînsufleţit. 

2. Poveglia. Nici asta nu va spune nimic nu-i asa? Am cautat ceva si eu pana sa o gasesc. E  o insula situata intre Venetia si Lido, avand o poveste plina de mister si groaza.Interzisa astazi turistilor , Poveglia este locuita din cate se zice , de spirite neimapacate care au murit in numar mare pe aceasta insula , in chinuri groaznice si care nu isi primesc cu bratele deschise vizitatorii, facandu-i pe cei care indraznesc sa ajunga pe insula sa nu se mai intoarca niciodata acasa. Tentant nu-i asa? De unde au inceput toate bantuielile insa? Zice-se ca de la epidemia din 1576, atunci cand Poveglia s-a transformat in "lazaretto", adica spatiu in care erau izolati cei care erau atinsi de epidemie.Tot aici insa erau aduse si corpurile neinsufletite ale venetienilor pentr a fi depozitate in gropi comune sau penrtru a fi arse mai apoi.Se estimeaza conform legendelor si inscrierilor locale ca in aceasta perioada au fost arse pe insula nu mai putin de 160.000 de cadavre umane , a caror cenusa acopera si astazi pamantul insulei.? Intre 1922 si 1968, pe Poveglia a functionat un spital de boli psihice, condus de un doctor care n-ar fi fost nici el in deplinatatea facultatilor mintale. Acesta si-ar fi torturat pacientii sub umbrela unor experimente stiintifice, pana la moartea lui survenita in conditii iesite din comun. Doctorul – se povesteste – bantuit de fantomele pacientilor lui, s-ar fi aruncat intr-o zi din clopotnita ridicata pe insula. Se mai spune ca trupul lui ar fi fost zidit chiar de catre pacienti in peretii clopotnitei, de unde si astazi, in anumite nopti, se mai aud sunete bizare plutind peste apa. 


Daca aceste doua vi si-au parut fanteziste sau lipsite de farmec, vi-l spun pe al treilea , care are mai mult mister, construit evident in jurul unei frumoase povesti de dragoste.


3. Legenda podului de pe Torcello.De asta ati auzit? Daca nu,va descriu care este de fapt in cele ce urmeaza.
Se spune ca ... in timpul ocupatiei austriece din secolul XIX, o tanara  s-ar fi indragostit de un ofiter al armatei straine, insa parintii fetei nu erau de acord cu aceasta isprava asa ca , intr-una din zilele in care tanara se strecura afara sa se intalneasca cu acesta , n-a mai venit , afland mai apoi ca iubitul ei este mort , iar parintii fetei ne fiind straini acest fapt. Dupa ce fata a devenit excesiv de depresiva , parintii ei au inteles greseala comisa in incercarea de a-i desparti. Insa fata nu se opreste aici , cauta o vrajitoare , care ii promite ca il poate aduce inapoi din lumea celor morti , insa cu un pret mult prea bizar.: sufletele a sapte copii morti prematur care, insa, apucasera sa fie botezati. Pentru a-si duce la indeplinire promisiunea, vrajitoarea va semna un pact cu diavolul. Acesta din urma va propune ca loc de intalnire pentru realizarea tranzactiei chiar podul de pe insula Torcello, loc retras si fara nicio biserica in apropiere. Cu cateva nopti inainte de Craciun, vrajitoarea si fata au mers la locul stabilit, pentru a-l invoca pe diavol. Aparut din neant, intr-o forma gigantica, acesta si-ar fi scos de sub limba o cheie de aur pe care ar fi aruncat-o in apa. Imediat, la unul din capetele podului, ar fi aparut tanarul ofiter, iar fata, luandu-l de brat, ar fi suflat in lumanarea pe care o tinea in mana si ar fi disparut, impreuna cu acesta, in intuneric.Vrajitoarea, ramasa sa plateasca datoria, i-ar fi promis diavolului ca ii va da sufletele celor sapte copii chiar in ajunul Craciunului, pe 24 decembrie. Cineva, aflat intamplator la fata locului, ghemuit in intuneric, ar fi auzit discutia purtata de diavol si de vrajitoare. Incercand sa salveze sufletele celor sapte copii, acesta ar fi dat foc casei vrajitoarei, in noaptea ce a urmat, lasand-o pe aceasta sa se transforme in cenusa.
Pe 24 decembrie, la ora stabilita, diavolul a fost prezent la intalnire, pe podul de pe Torcello insa, de data asta, el a fost cel care a ramas asteptand, nestiind ca vrajitoarea murise. Se povesteste ca in ajunul fiecarui Craciun, o pisica neagra – mesager al diavolului – se plimba pe podul de pe insula, asteptand cele sapte suflete promise acum doua sute de ani.Iar podului, martor nevinovat al acestui pact cumplit, insa actor important al acestei piese, ii ramane numele infricosator de Ponte del Diavolo, care va da fiori puternici turistilor aflati, la un moment dat, in vizita pe Torcello…
Eh...astea-s cam top 3 la tot ce am citit astazi. Poate nu sunt pe placul majoritatii care prefera sa leneveasca prajindu-se la soare in Dubai insa pentru o calatorie romantica cu mine cel putin , una din astea trei locatii ar fi o surpriza pentru care mi-as face bagajele oricand. Vacanta placuta! :*

joi, 5 aprilie 2012

Onestitate

M-a inghitit trecutul astazi. Mi-a infulecat mainile, trupul intreg apoi mintea si reactiile. Mi-am promis mie insami ca nu mai mint si mai ales , ca nu ma mai mint pe mine. A fost groaznic. Insa eu sunt cea puternica din tot ce se intampla , eu rezist in orasul care m-a distrus , eu ma intorc mai des in orasul care mi-a creat vise si m-a crescut, eu dorm mai des in patul care imi absorbea fiecare lacrima. Nu fug de toate astea, si asta am facut si azi. A fost prima data cand am vizitat locurile in care mi-am visat pentru prima data visul de familie. Drumul mi-a inceput de la gara...acolo unde prima data nici nu stiam incotro sa ma indrept insa trebuia sa imi iau viata in piept singura. Cat de greu putea sa fie sa gasesti o catedrala cu acoperis verde? (prost gust pentru o cladire). Mi-am continuat plimbarea pe marginea raului , trecand pe langa podul de langa casa si uitandu-ma la banca pe care facusem pozele cu parul meu rosu. Am trecut si prin parcul unde invatasem ca stau cei care au altfel de apartenente sexuale , insa ne erau prieteni unii dintre ei. Vazusem banca ce era martora la consumarea iubirii adolescentine pe moment , nici acum oamenii nu se uitai in locul acela. M-am uitat azi in ce parte curge raul... si desi am demonstratii nu sunt pe deplin convinsa ca e corect. (asa sunt eu uneori, foarte grea de cap). E la fel de intuneric printre blocuri si unicul lucru ce l-am invatat e sa nu ma lovesc de coltul balconului cand merg spre strada unde am stat. Am atins poarta...si-am vazut cutia postala unde stateau cheile de la casa pana ma trezeam  la pranz, iesind in camasa si pantaloni scurti , apoi jucandu-ma cu cainele orb. Mi-am adus aminte si de soricelul ingropat...Ce frumos se gadila...ca nici unul din cei care i-am avut. Si-apoi a murit si al doilea... si-asa a murit si o parte din mine acum. De tot! Erau luminile aprinse , in camera celor care ne-au facut 'curat' in camera si in baia careia ii stiam fiecare colt.Si vana era mereu atat de rece...si scurgerea proasta! Nu s-a schimbat prea mult... nici Tigra-ul portocaliu nu si-a gasit alt stapan... poate doar lalelele erau acum furate de altcineva , nu mai era nici una! Hamburgerii din complex insa au murit. Am cautat degeaba localul in fata mea in mintea mea... Nu era... S-a inchis. E o shaormerie in loc. A fost deci constientizarea ca lumea se schimba , oricat nu am vrea asta.

M-a prins ploaia. Si asta cred ca e un semn. E trezirea la realitate ca nu pot scapa de trecut insa trebuie sa imi accept viitorul care nu are nici o tangenta cu cel dintai. Cum poti uita? Nu stiu... E mai simplu poate faptul ca nu esti zi de zi in locurile pe care le-a constituit prezentul de atunci. Si e greu. Vorbesc serios! Simti ca iti rupe o bucata de suflet mereu. Insa stiu ca atunci cand unul din noi va trece fara sa simta nimic prin locurile astea, inseamna ca povestea s-a terminat atat in realitate cat si in inima si suflet. Insa pana atunci?... Nu stiu...

M-am apucat de cateva zile sa vad ecranizarea dupa "Belle du Jour".Si nu e nimic pervers, sau depinde de ochii care privesc filmul si creierul care il interpreteaza.  Si episodul 8 e cel care m-a determinat sa scriu, sa simt , sa imi eliberez mintea, alaturi de plimbarea de azi. Sa fie coincidenta minutul , frazele spuse , melodia si povestea, faptul ca totul se termina la un pod ?
" - Deci asta e tot...s-a terminat... Nu vi , nu?
- Te iubesc , Ben! Esti cel mai bun prieten al meu , meriti tot ce e mai bun in viata"...
- Nu mai e loc de intors..."

[ " Unele hotarari le luam pentru binele nostru , pe altele pentru binele altora. Nu din cauza ca nu ii iubim , ci tocmai pentru ca o facem... Stim ca am procedat bine cand putem ramane sinceri cu noi insine ( iar cand nu suntem sinceri ? ) dar n-avem voie sa regretam deciizile luate Trecutul a ramas in urma. Avem la dispozitie doar prezentul si viitorul , orice ne-ar rezerva acesta!" ]

Poate ca trecutul meu s-a terminat pentru ca nu am putut fi sincera cu mine , pentru ca nu am putut sa fiu sincera fara sa fiu acuzata. Mi-am pierdut inocenta si eram mereu inamicul indragostit nebuneste de adversar.   " Ce miel prostut...
Ce lup nebun si masochist!"

Insa atunci cand nu poti fi tu insati cu cel pe care il iubesti... iubirea se transforma in minciuna. Mintind insa intr-o relatie ...e compromisa de la prima gafa... Si-aici nu "glumesc"... Pentru ca poate a venit momentul sa fiu eu , asa cum simt , asa cum vreau. Iar daca cineva intr-adevar ma iubeste...o face indiferent ce-ar fi... si pentru totdeauna! Insa acest cuvant , intr-o viata atat de scurta, doar cei speciali il pot face o eternitate!