joi, 22 martie 2012

Zi insorita

Am neglijat enorm oameni dar mai presus de orice
...m-am neglijat pe mine!
Si-asta nu se va mai intampla vreodata!

A trecut timp si secundele au fugit de mine intr-una
alergau haotic si se imparteau in grupe razand de mine
stiind ca nu-mi vor mai face pe plac o vreme!
Dar cui ii pasa? Ne schimbat odata cu timpul
si alergam dupa cai verzi pe pereti in cerc

Eu am invatat pasii unui vals frumos si incoent
Si dansam mestereste pe covor ferindu-ma de mobila
Am invatat sa dansez! N-ai intrebat nicidoata daca stiu...

Ce frumos se ingrasa trecutul cu fiecare zi care trece
Dar viata e mai frumoasa de cand mi-am dezlipit ochii
si-am vazut ce masti idioate de teatru imi imbracau inima
sustinand ca o vor apara cu pretul vietii lor insisi!
Ha! stiu acum si cum sa apas butonul sa fiu goala
libera si fara de simtire, pentru ca nu mai sunt legata
de leul ce imi incurca visul cu coama de care abuza mereu

Am renuntat sa fiu iubita din jungla mareata
pentru ca rolul de iubita perfecta nu mi se potrivea
si nu stiam cum sa joc acea rabunare la infinit

Dar ce frumos e cand in loc de scaun de plastic stau la inaltime
ca mai demult, desenand , pictand scriind si dezgolind
amintiri si regrete ce le-am adunat ani de-a sirul in mine
pentru ca n-a contat niciodata "de ce scriu", "pentru cine"
sau "cum te simti azi" concret si concis
Si-oricat de urata sunt, imperfecta si moarta de-oi fi
Ma simt mai vie ca oricand prin arta si in vis!

Un comentariu: