vineri, 3 februarie 2012

Atunci....acum!



Ma uitam din lipsa de ocupatie pe site-ul cel mai celebru de socializare la ora actuala: Facebook. Nici nu mai e de mirare ca toate fetitele cu buletin inca verde au poze semidezbracate,ori doar fotografiata partea de corp relevanta pentru ele la care bineinteles ca sute de prostuti si onanisti au dat celebrul "LIKE".
Cine e de vina? Ele? Probabil doar naivitatea lor de a crede in iubire virtuala , ori de vreun Fat-Frumos care le promite marea cu sarea , vacante exotice sau ani de asteptare ca sa te aiba in bratele lui. Spune-ti ce vreti, insa cei care acum au mai bine de douazeci de ani de viata nu erau asa naivi. Nu credeau orice baliverna via messenger si in nici un caz nu erau indragostiti de o persoana din spatele unui ecran. Noi am crescut sanatos. Am simtit cum e sa te bucuri la sticla de suc pe care parintii ti-o cumparau la salar, si beai doar un pahar pe zi astfel incat sa ai si maine unul, pentru ca viitorul salar al tatalui tau era inca departe. Cati dintre dezbracatele de pe facebook sau onanistii care isi fac poze in oglinda scremandu-se sa aiba patratele stiu bucuria celor care si-au pierdut zilele si noptiile intr-un club de internet sau au rugat personalul clubului de internet sa te invete sa te conectezi pe mIRC? Sau stie oare mai bine ca noi cineva cat de tare iti stapaneai inima sa nu-ti sara afara din piept atunci cand ai primit un amarat de pentium 1 , si te laudai pe afara intr-o pauza de la "ascunselea" ca tu ai ceva mai bun decat 486-le lor? Cati dintre cei nascuti dupa 1995 stiu sa mai porneasca un 286? Si nu... nu e un intrerupator de la masina de spalat sau vreun program care modifica pozele pe iPad... e stramosul desktopului tau pe care iti uploadezi imagini ale trupului tau in speranta ca un numar mare de baieti cu bube pe fata iti vor goli saculetii magici. Pe vremea mea...( apropo de aceasta legatura de propozitie pe care o auzeam si noi la varta noastra de la parinti ) copii erau fericiti daca isi vedeau fata intr-o poza facuta cu un telefon cu camera VGA , asta bineinteles daca erai in acea categorie de copii care aveau norocul de a avea un mobil al lor. Primul meu telefon mobil? Vai... un biet Sony Ericsson T105...luat pe abonament dupa un lung sir de actorii , plansete si rugaminti , apoi cu discutii ferme cu parintii pentru ca voiam sa primesc si eu mesaje de la un baiat care avea telefon. Dar cum sa ii spun mamei ca vreau telefon? Mi-a luat intr-un final si il tineam ca pe ultima si cea mai de pret jucarie a mea. Nu cred ca exista cineva care sa aibe atata grija de un iPhone 4 asa cum aveau cei din generatia mea grija de telefoanele lor fara mp3 , camera de cativa megapixeli ,dual sim sau touchscreen. Cine visa la ceva al lui pe care il pornea cu atingeri din scoala mea generala?
Mi-aduc in fiecare Craciun aminte cum stateam sub brad, la priza de langa usa , conectata la curent caci imi trimiteam mesaje cu un baiat si nu aveam nici unu curaj sa ne spunem in fata sentimentele pe care le aveam. Vorbeam ore in sir , incet , sub plapuma sa nu ma certe mama ca factura avea sa vina de mai bine de un milion jumatate , care era destul de mult prin 2004. Eh, ce mai contau banii cand inima imi batea sa-mi sara din piept la auzul sunetului telefonului meu.
Imi pare rau de cei din generatia '95 si dupa aceea , ca nu vor simti niciodata cum e sa stai si sa astepti pe cineva sa te intalneasca a doua zi , nu sa il vezi pe internet , cat de mare e diferenta dintre o cearta in realitate si una in care atunci cand nu mai poti de nervi apesi "x-ul" rosu si maine o iei de la capat.
Ce mult ne distram noi cu jocuri flash , sau cu DUKE , BomberMan , Wolfenstein, Mario , tetris sau Supaplex. Ah..sau cati dintre cei "proaspeti" au avut Tamagochi? Cat mai sufeream cand, desi il crescuse zile intregi si il hraneam , il duceam la baie ori il puneam sa dormim , animalul murea pentru ca noi eram pe-afara la o inghetata? Jocul era evident in engleza, pe care am invatat-o de la cartoon network-ul netradus in limba romana. Asadar ori invatam ce spune ori ne uitam ca prostii la niste imagini fara sens, pentru ca alt post de desene animate oricum nu mai aveam.
Prima mea intalnire cu un baiat a fost de-a dreptul de trecut in instorie insa. Fara cadouri , sau ciocolati primite , si in nici un caz fara vreun vis la o plimbare cu masina. Intalnirea era la ora 3. Evident ca nu puteam sa dorm cu o noapte inainte de asta.Ma gandeam in ce sa ma imbrac, ce voi spune , sau cat de penibila voi parea ca imi e frica de el.Era baiat!!! Ma speria asta. Ma astepta aproape de locul unde locuiam asa ca l-am lasat sa astepte. ( invatasem asta de la prietene de-ale mamei care imi spunsesera ca un barbat te asteapta daca te iubeste, iar daca tu il astepti pe el pari naiva )Era 3 fix atunci cand am plecat din casa. Nu mai aveam rabdare dar si inarziam putin cat sa par dezinteresata si ne manevrabila. M-am apropiat de coltul blocului si mi-a trimis un mesaj: "Am ajuns!" Din acel moment inima mea batea mai tare decat aripile unui colibri. M-am uitat dupa colt, sa nu par proasa si sa apar singura iar el sa rada de pe strada de vis-a-vis. Dar era acolo, picioarele ii atarnau lejer...se juca pe telefon ( un joc simplu evident la tehnologia de atunci ). Au urmat ore intregi de discutii inutile care pun pariu ca ne intrau pe o ureche si ne iesea pe alta. Dar cati dintre baietii de acum mai stau ani de zile sa sarute o fata? Cati dintre ei se intalnesc cu o fata fara sa o sarute desi in fiecare seara le cer asta inainte de plecare? Cate ati primit scrisori , sau cate stiti sa cuceriti un barbat prin scris ?
Multi veti spune ca totul e demodat si trebuie sa te adaptezi vietii in care traiesti. Asa este,si noi avem touchscreenuri acum , si noi stim sa umblam pe iPad-uri, si noi avem photoshopul instalat, dar diferenta e ca noi le-am creat si cei de dinaintea noastra, nu "proaspetii"... noi nu utilizam photoshopul pentru orice poza postata pe internet pentru ca noi ne placem asa cum suntem si avem curajul sa ne afisam oriunde asa , naturali si nu doar in spatele unui ecran. Noi am suferit cand o fata sau un baiat nu ne bagau in seama si am plans real , nu ne aruncam comenturi jignitoare sau dadeam un search la o alta persoana repejor pe siteuri. Nu va acuz, nu judec pe nimeni , dar minorii din ziua de azi uita sa traiasca in lumea reala , sa planga , sa sufere , sa indure fara ca internetul sa iti distraga atentia. Asta e motivul pentru care noi...mai 'batranii' sa zic asa, stim sa fim invincibili.Pentru ca noi am trecut prin bine, prin rau, prin groaza si prin durere in cea mai mare parte singuri. Aveti o viata frumoasa, dar eu una... nu mi-as da copilaria pe zece de-ale minorilor de azi!


"Multe s-au schimbat cu timpul. Unele doar "in mai prost",
Chiar şi fetele sunt altfel, nu mai sunt deloc ce-au fost.
Inainte erau tandre, mai cuminţi, mergeau la şcoală...
Acum au ca singur scop, să bage bărbaţii-n boală
In trecut te-ar fi iubit de veneai c-o floare-n dar,
Astăzi nu au timp de flori, stau prin mall sau la solar.
Dădeai gata orice fată c-o cutie de bomboane,
Acum unele iţi cer să le pui chiar silicoane.
In trecut ieşeau prin parcuri, la plimbare, dar acu',
Ele nu mai vor pe bancă, ci pe boxe in Bamboo.
Te rugai intens de vre-una ca s-o plimbi prin parc in noapte
Acum vin şi câte zece, dacă au ai tăi Q7.
In trecut de te plăcea, iţi scria destul de des
Bileţele de amor, nu-ţi lăsa "offline" pe mess.
Nu aveai poze cu ea, o puteai vedea doar "live".
Acum poţi s-o studiezi şi pe "Facebook" şi "Hi5"
Atunci de-o scoteai la film, aşteptaţi la braţ troleul
Azi stă la telenovele dacă n-o scoţi cu BMW-ul.
Seara, la prima-ntalnire, i-arătai ceru-nstelat
Acum ii arăţi tavanul, că deja ai dus-o-n pat.
Pe-atunci nu ştia ce-i "shopping", nu işi lua haine din mall
N-avea firme preferate... se ducea la croitor.
Atunci nu aveam mobile, aşteptai in frig o fată.
Acum ii dai SMS :"Am ajuns.Cobori odată?!?"
Ce frumos era-n trecut, când vorbeam de viitor
La un suc la o terasă, nu direct in dormitor.
Ne doream c-acele vremuri să nu treacă niciodată,
Unde sunt?, unde s-au dus?... fetele de altădată.."

Un comentariu:

  1. Buna. Nu am mai vorbit cu tine de foarte mult timp. Noroc pe mine ca mai scrii si tu uneori. Ce mai faci?Ti-e dor de vremurile de demult? Sti ca oricum cei de azi nu te vor intelege si in cel mai bun caz iti vor spune "tu traieste acolo in vremea ta" in schimb va veni timpul sa iti dea dreptate unii dintre ei caci lumea in care ne aflam e intr-un continuu declin.
    Da-mi un semn , numarul meu e cel cu 026 la sfarsit, poate ne vedem la o poveste ca nu mai stiu nimic de tine. Te pup . Cipri F.

    RăspundețiȘtergere