vineri, 5 august 2011

Deznodamant



Era inutila orice discutie superficiala. Mintea mea era cu siguranta in alta parte. Am sentimentele diluate de ultimul strop de bere pe care l-am baut, probabil in amintirea unui ultim vin ascuns in mod miraculos.
Imi placea sa vorbesc intr-un mod plin de subinteles, dar parca si asta m-a plictisit atunci cand fiecare interpreteaza ceva anume dupa bunul sau plac...

Aveam vremuri cand nu ma simteam umana, acum daca pun totul cap la cap,observ ca sunt mai umana decat multi care se cred milostivi. Sunt multi care-mi spun ca nu am sentimente... Oare e asa? Am fost oare ranita vreodata de vreun suflet caruia ii daruiam totul? Da...Am fost, si nu odata, insa daca as da timpul inapoi, ar fi la fel... As trai aceleasi simtiri, as vedea acelasi cladiri care mi-ar strani amintiri frumoase, si as visa acelasi sperante fumate din tigari la bucata pentru un zambet.
Timpul arde fara mila zi dupa zi din viata mea, iar amintirile din ce in ce mai multe zgarie fara urma de vindecare materia mea cenusie arsa deja demult de amintirile adolescentei mele.
M-au enervat mereu coincidentele din viata mea, felul in care se legau toate in ea, la fel cum cunosteam alti oameni sau ajungeam sa infloreasca anumite sentimente intre mine si o anumita persoana. De ce totul trebuie sa se lege ?

Ma enerveaza la culme inca si-acum razboil intre mine si prima mea iubire. Felul in care ne razbunam, momentul in care unul dintre noi cedeaza iar celalalt il ataca simtind cum sufletul i se unge de placerea amara a razbunarii. Urasc privirea sadica si felul in care ne uitam unul la celalalt atunci cand stiam ca probabil e ultima data cand ne mai intalnim privirea. Si ma enerveaza si faptul ca mintea mea nu il uita de tot indiferent de cati altii m-as indragosti insa nu pot la aceeasi intensitate. Nu e barbatul perfect, nu e idealul fizic, e doar inamicul perfect, cel care imi raspunde prin acelasi caracter... Am facut acelasi compromis, dar nu conteaza ce-abereaza cei de langa mine...nu regret! Fie ca le convine celor care au urmat in viata mea fie ca nu...

Cateodata doare si simpla tacere care ramane in urma unei furtuni dezastruase... Mi-am pierdut din elanul de a scrie versuri.. n-avea cine sa citeasca, sau sa le inteleaga. Mi-am pierdut arta de a scrie, si cheful de a-mi dezvalui inutil sentimentele care oricum nu au nicio relevanta pentru cineva pentru care ar conta.

Am amintiri in cativa ani cat altii in zece... Am vazut locuri pe care nu credeam ca le voi vizita vreodata , si asta datorita celui care m-a ascultat timp de un an in fiecare zi, salvarea mea atunci cand credeam ca nu mai contez pentru nimeni si cand parerea mea despre mine era mai jos decat un mop clasic din bumbac. Atunci am invatat ca o idee de aventura poate deveni o adevarata poveste. Dar ca orice are si un final pe care il alegi in functie de ce vrei sa faci. M-a invatat insa ca lumea merge mai departe... si am vazut asta atunci cand am cunoscut un om care avea in ochii mei o cu totul alta viata. Gresit. E mai altfel decat insisi cei care il acuzau. O viata linistita si o femeie in care sa isi puna bazele fara ca in mintea ei sa existe doar roz, pufosenii si shopping. Asta era in visul viitorului lui, pe cand ceilalti il categorizau ca cel mai mare devorator de femei. Cine sunteti voi pana la urma sa faceti categorizari despre mine, despre el, despre unguri , sau despre nemti?

Priveste-te in oglinda, cat inca nu e prea tarziu, si incearca sa iti conturezi dorinta dincolo de retina. E ceea ce iti place? Ce te face defapt fericit, implinit , plin de viata si fara regrete?
Mai sunt cateva zile... in care pot trai in amintirile adolescentei mele, ma sa scald in sperante si in dorinte , sa imi amintesc emotiile pe care le aveam cand mergeam la scoala generala ori la liceu, sa mi se opreasca inima-n gat cand trec podul pe care candva eram ca cei doi din videoclip. Senzatiile astea unice nu mi le va sterge nimeni, nici cel mai grav accident care mi-ar fura din amintiri. Mereu imi va tresari mintea, inima si sufletul la amintirile pana acum. Odata plecata insa, lumea va fi altfel,fara cale de intoarcere si fara dreptul de a-mi exprima vreodata regretul...

Salveaza-ma de mine!...

12 comentarii:

  1. Sunt unul din cei pe care i-ai descris, dar nu iti voi spune cine, probabil ca iti vei da seama daca analizezi asa cum faci mereu felul in care scriu sau vorbesc.

    Vreau sa stii doar atat, ca amintirile nu ti le poti sterge si nici regrete nu pot sa spun ca nu vei avea in viata ta de azi inainte dar te rog doar si aici cred ca vorbesc in numele celor care te-au iubit sau inca tin la tine, ca ceea ce vrei sa faci sau ceea ce vrei sa lasi in urma ta nu va fi un lucru bun. Stiu ca te-ai gandit de multe ori la destinatia viselor tale si nu asa ti-ai inchipui ca vor iesi , dar oamenii gresesc si o iau de la capat, nu inseamna ca tu pici cu ceva daca planul tau nu a iesit cum voiai sa iasa.
    nu cred ca ar fi fericit vreunul din noi daca tu ai face o prostie sau daca nu te-am mai vedea niciodata. Mereu imi va pasa de tine si voi vrea sa fi sanatoasa si fericita alaturi de cine te face fericita in adevaratul sens al cuvantului. Ai grija de tine Joly, ai grija de tine...

    RăspundețiȘtergere
  2. Stii , au fost milioane de faza , bune , rele . Sute de batalii si replici. Mi`ai spus ca o data cu varsta sentimentele se schimba , au alta intensitate alt "acel ceva" si ai avut dreptate. Daca eu am fost dobitoc aia nu inseamna ca toti suntem , Nu te mai desconsidera , stii si tu , si eu de ce esti capabila. Take care kinderitz`o

    pS: Never wound what you can`t kill!!! Remember?

    RăspundețiȘtergere
  3. Stiu ca se schimba sentimentele,dar mereu raman niste chestii care indiferent de ce va urma nu vor putea sa fie uitate... Mai stii cand iti ziceam acum vreo 5-6 ani ca as vrea sa am un accident sa uit totul ce a fost inainte? Acum chiar as vrea...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ti`am mai zis , Tu vrei cam multe in ultima vreme..

    RăspundețiȘtergere
  5. am ajuns doar in starea in care imi doresc liniste, stele , frig, imbratisare si "noapte buna"... apoi sa nu mai stie nimeni nimic de mine, sa fiu un elefant in varianta bipeda, sa plec undeva departe sa pot sa respir ultima gura de aer inainte ca turma sa ma vada ca cedez.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ai avut sanse cu sutele , ai ales , respectati decizile. Capu sus ;) Tot rau inspre bine! Night Night :) >:D<

    RăspundețiȘtergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  8. Stiu.. insa am invatat inaintea ta ca acolo unde un lucru nu merge nu mai trebuie fortat si mentinuta amintirea frumoasa din tot.

    RăspundețiȘtergere
  9. E o,, prostioara'' de poveste ce pare ca n-are sfarsit .Defapt e inca-n fasa, dar nici nu are maturitatea necesara sa depaseasca limitele adolescentei. De ce nu vrei sa recunosti ca, viata merge inainte si odata cu ea si comportamentul evoluieaza.Toate la vremea lor ./ Nici aventurile cele mai tari nu vor fi gustate de copii ,ori nepoti. Te vor crede depasita. Mai asteptam 10-ani si m-i vei da dreptate. sau nu te lasa orgoliul .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. in aia 10 ani de care spuneai mai sus...vei fi mort de 6 ani...:( si inca mi-ai mai spune ca viata nu e de rahat?

      Ștergere
  10. off off voi tineri , uitati esenta vieti ,traiti doar dependentele si atasarile de oameni,uitati de virtutile si bucurile totale ale vietii ,sa poti vedea,umbla,auzi,sa fii liber nu inchis...doar cand doamne fereste pierdeti una din accestea veti iubi altceva decat lucrurile trecatoare..scz opinia

    RăspundețiȘtergere