sâmbătă, 16 iulie 2011

A treia vara

Am un fior ciudat ce imi invaluie tot corpul de fiecare data cand simt prezenta unui manipulator de sentimente. Ma feresc sa imi impartasesc timpul in preajma lui pentru ca stiu ca ma voi implica mai tare in ceva din care nu am scapare si stiu sigur acest lucru. Imi pasa atat de rar de vreo persoana, mai ales daca ii stiu trecutul, dar atat de tare ma implic daca se intampla incat doare fiecare secunda daca ceva merge prost. Am iubit o singura data din tot sufletul , m-am avantat prosteste fara sa imi pese de nici un alt gand, si emanam iubire pura cu fiecare por al pielii mele. Apoi m-a invatat sa fiu prudenta. De ce? Ce anume m-a facut sa am grija la sentimente si la exprimarea lor atat de tare incat sa devin inumana? Nu pot iubi prosteste, iar mai rau decat atat, nu pot fi geloasa... Ce rost are totul fara un pic de gelozie? De ce insa ma simt tampit de copila atunci cand vreau doar ca el sa ma i-a in brate si sa nu imi dea drumul vreodata desi sunt constienta de cine este el defapt?

Vreau sa simt aceasi iubire, aceeasi inocenta , acelasi regret cu un 'el' atat de important pentru somnul meu de seara. Pot insa sa redevin o fiinta umana odata ce am omorat fiecare urma de umanitate din mine?

Un comentariu:

  1. Esti inca foarte confuza ,visezi copilaria cu secretele si aventurile ei mai putin vinovate .Uiti ca nu mai ai 1+ .ai depasit 20-si Ma astept sa fii mai matura si crede-ma in viata chiar trebuie sa pierzi sa-ti mearga bine./

    RăspundețiȘtergere