sâmbătă, 4 iunie 2011

Cersetoria


- intre mila si o afacere profitabila –

Cersetoria a apãrut initial în curtile bisericilor, veneau mai ales în momentele în care erau slujbe ori în ajunul sãrbãtorilor pentru sensibilizarea celor care sunt credinciosi. Cererile veneau din partea unor oameni amarati care nu puteau sã se intretina, nu lucrau si implicit, nu aveau bani. Cersetorii acceptau orice fel de ajutor , material sau bãnesc , pentru a-si continua existenta bazându-se implicit pe premisa biblicã de ajutare a semenilor. Fiind o sursã de venit sigurã si simplã alti amarati au urmat exemplul celor care cerseau la biserici. Numãrul lor a crescut si au gãsit si alte locuri pentru a isi arãta sãrãcia bazându-se pe mila populatiei si nu doar a celor crestini ce frecventau lacasurile de cult.

Cersetorii spun cã apeleazã la semenii lor pentru cã nu au cu ce sã se hrãneascã desi cersetoria a devenit în ultimul timp o adevãratã meserie cu un salariu nelimitat. Acceptul bunurilor materiale este refuzat , profitând de bunãtatea umanã, bazându-se doar pe bani lichizi care sã le inmulteasca profiturile ajungându-se chiar ca un cersetor bine plasat într-o parte de oras cu un flux mare de populatie în zile bine sistematizate de luare de salarii ori frecventatã de o masã de turisti , sã castige mai mult decât minimul pe economie a unui lucrãtor de rând. Asadar vãzând aceastã prosperitate, multi altii au renuntat la un loc de muncã prost plãtit cu un program fix , si au trecut la a santaja emotional trecãtorii , de unde pot scoate adevãrate averi cu timpul si toate astea cu un program flexibil.

S-a ajuns la aceasta extindere a motivelor pentru care se practica cersetoria deoarece functioneaza!

Oamenilor le e milã de cei care cer bani, mai ales de copii. Asa cã încearcã sã îi ajute. Dar nu se gândesc cã acei bani dati vor ajuta doar pe moment si mai rãu, îi vor încuraja pe altii sã cerseasca. Oferindu-le cativa lei le alimenteazã convigerea cã cersitul este un lucru bun. Ar fi însã mai eficient dacã toti oamenii care vor sã ajute ar contribui la o asociatie pentru cei care stau pe strãzi. Poate astfel s-ar reusi cã într-un final, toti oamenii amãrâþi sã aibã un adãpost si hranã. Poate chiar vor fi invatati sã munceascã la un program flexibil , si nu vor trãi doar din conceptul cã semenii lor au milã pentru ei si îi vor pãcãli încã o datã cu amãrãciunea lor.Însã cersetorii vor putea renunta la aceastã viata numai când vor vedea cã nu mai reusesc sã convingã si nu mai primesc bani. Pânã atunci însã tuturor le este mai usor de supravietuit în acest fel. Iar cei care le oferã bani vor crede cã acesta este un ajutor bine venit însã e extrem de dãunãtor. Ne putem întreba simplu, acesta este un ajutor ce se limiteazã doar la acest lucru? Cu siguranta nu! Zilnic apãr alti cersetori si astfel mâna de lucru va scãdea drastic. Iar cei care suferã într-adevãr sunt trecuti cu vederea cãci s-a umplut de cei care se prefac bolnavi ori chiar handicapati. Multi au ajuns la stadiul în care isi mutileazã copiii pentru a putea mai apoi sã îi foloseascã ca si scop pentru a înmuia inima trecãtorilor.

Are asadar repercusiuni grave acest ajutor?Da! Si urmãrile se observã pregnant. Orasele sunt pline de oameni care locuiesc pe strãzi. De cele mai multe ori ne este fricã de ei, alteori închidem ochii sã nu îi mai vedem, alteori ne amuzã pur si simplu în încercãrile lor de a ne atrage atentia. Si totusi, noi i-am creat. Initial un motiv de ajutor al celor amarati, actualmente o industrie întreaga de creare de bani din inconstienta si mila oamenilor de rând.

Mai mult decât atât, multe dintre persoanele care cer milã publicã nu au rãmas între granitele tãrii, ci s-au dus spre tarile europene mai bogate, unde sansele de a face “carierã” sunt mai mari, ajungând chiar sã castige mai mult decât un om din tara care lucreazã la un program de opt ore si cu un salariu mediu pe economie.

Fiecare dintre noi ne-am confruntat cu aceste minciuni scornite de cate un om apparent batran din cauza neingrijirii si am cedat dandu-i cel putin maruntisul pe care il aveam asupra noastra. Un exemplu este o scena din tramvaiul 1, intamplata zilele trecute: usile se deschid in statie , urca un barbat ,ce are în jur de 30 de ani. Poartă un pulover gri,murdar, sărăcăcios şi vocea îi este plângăcioasă. Nu are nicio infirmitate şi nu este un model de curăţenie. Mereu acelaşi text, cu mici variaţii. “Daţi-mi şi mie un ban. Mi-e foame, n-am mancat nimica… Ajutati-ma , Dumnezeu fie cu voi.”

In tramvai, oamenii îi privesc pe sub gene, nu cedeaza nimeni şi apoi îşi întorc privirele spre fereastră. “Mi-e foame. N-am mâncat nimica…”, spune din nou el, cu vocea şi mai tărăgănată, nelansandu-se pagubas. Continua cu texte predefinite iar daca dacă nimeni nu se scotoceşte prin geantă sau portofel, mai încearcă o dată, nu capitulează aşa de uşor: “N-am mâncat nimica…”. Atunci câteva doamne sau domni ceva mai în vârstă îi oferă ceva mărunt, poate o bancnotă de 1 leu, multi dintre ei facand acest gest doar sa scape de mirosul ce il lasa in urma. Obiectivul a fost atins, individul se îndreaptă spre uşă, numărând banii. Îndemnurile gen: “Du-te la muncă!”, spuse de câte vreo doamnă mai aprigă, nu îi plac deloc. Atunci lasă capul în jos mormăind ceva sau chiar injurand. Când coboară, îşi aprinde tacticos o ţigară si mergand catre urmatorul tramvai ori locuri publice pentru urmatoarele victime necesare pentru completarea normei de pe inca o zi.

Cersetorii sunt tot mai multi, apeleazã la trucuri de imagine pentru mila celor din jur ( haine murdare , îmbrãcate fãrã gust , barbã în cazul barbatiilor , ori un copil în brate în cazul femeilor , alãturi de nelipsitul miros de om neîngrijit) si în nici un caz nu vor renunta la aceastã metodã de fabricare a banilor prin a merge într-un loc de muncã mult mai prost plãtit.

În concluzie, este absurd sã-i ceri cersetorului de profesie sã munceascã, pentru cã o face deja. E meseria lui, si este din ce în ce mai profesionist în asta. Nu în ultimul rând este si un strop de psiholog în el, cãci citeste omul slab , milostiv si avut , sãrind la el cu fata tipicã tânjitoare de milã , spunând câteva cuvinte care te fac sã iti controbai în buzunare dupã ceva maruntis. El isi atinge scopul zi de zi, din oameni simpli ce muncesc pentru a avea banii respectivi, în timp ce un cersetor doar întinde mâna pentru acest lucru si castiga mult.Nu e nimic rãu iti a ajuta semenii. Multi au cu adevãrat nevoie de ajutor, însã prea putini în comparatie cu impostorii ce tânjesc dupã încã putin cu adevãrate averi în buzunare.Din pãcate acest fenomen este într-o continuã crestere , iar aceastã profestie a devenit îngrijorãtoare pentru intreaga lume. Asadar, cersetorii sunt doar ‚angajatii’ lor proprii ce sperã la bani din ce în ce mai multi , pe când cei care dau sunt motivul pentru care existã de fapt – fãrã acesti „oameni milostivi”, cersetoria nu ar mai fi rentabilã… s-ar ofili si, pânã la urmã, ar dispãrea.

Jolanda Dosa

Jurnalism , an 2 , gr 1.

5 comentarii:

  1. stii..incipient credeam ca nu le permite societatea,mediul,familia.. orice numai nu ei... apoi mi-am dat seama ca e doar vina lor,e ciudat sa vezi o tipa de 20 de ani care cerseste linga o batrina ce a fost alungata de catre proprii ei copii... diferenta e ca aia de 20 de ani are o sumedenie de variante care i-ar face viata mai buna,dar de ce? daca si cersitul e o meserie...
    imi pare rau ca s-a transformat in asa ceva..
    Oricum est bravo ca ai abordat subiectul asta pe linga ceilalti care inca prefera sa taca intr-un colt,te pup :*

    RăspundețiȘtergere
  2. :* si eu la fel. Multumesc Otilia.

    RăspundețiȘtergere
  3. draga mea jolly, cersetoria acum este un adevarrat business.....muna putina, bani multi. Cam asta-i deviza lor.

    RăspundețiȘtergere
  4. si din pacate le si reuseste Laurentiu :| iar de vina sunt doar cei care le dau banii respectivi.

    RăspundețiȘtergere