miercuri, 29 iunie 2011

La revedere , iubire!

Crezi ca a trecut? Nu! Inca simt cum mi se infierbanta sangele si cum imi raneste fiecare milimetru in timp ce parcurge vena proeminenta de pe intreg corpul. Ma scoate din minti un singur gest de-al tau. Nu as avea vreo problema daca acelasi lucru l-ar fi facut oricare alt om ce face parte din viata mea. Dar nu tocmai tu... Tu cel care ma cunosti atat de bine, alaturi de care am varsat primele lacrimi de durere ori am zambit prima data cu adevarat. Cum poti tu sa ma consideri atat de proasta, cand stii si stiai asta tot timpul ca nu este deloc asa..

Ma doare! Si imi vine s-alerg pana la stanca ce mi-a impaiat sufletul de zeci de ori si sa urlu cat ma tin plamanii. Sa imi sting glasul urland pana seara chiar si stiind ca tu nu ma vei auzi niciodata. Nu mai esti la cativa metrii de locul in care imi placea sa fiu cu tine. Nu mai esti omul sarac din punct de vedere material dar mai bogat ca toti oamenii in viata pentru insasi viata mea. Te adoram. Te iubeam. Te voiam pentru totdeauna. Rupe-mi linia vietii mele precum ai rupe aripile unei zburatoare oarecare, soarbe-mi praful necesar batailor din aripi, rupe-mi picioarele sa nu mai pot calca, insa unicul lucru pe care nu-l vei putea distruge e amintirea mea alaturi de tine, pe care o vei uri , si nu vei reusi sa o scoti din suflet nici cu cel mai calitativ bisturiu. Vreau sa te doara, stiu ca o sa te doara. Nu imi recunoaste asta niciodata te rog,voi continua sa te distrug apoi, iar omul pe care l-am iubit atat de mult as prefera sa fie fericit si mai ales, in viata , acolo undeva.
Iti voi recunoaste vocea dint-un milion de alti oameni, insa nu vreau sa o mai aud vreodata. Voi simti cand esti pe-aproape, caci instinctul meu te adora candva, dar nu vreau sa-mi mai fi im preajma. Pielea mea va tanji dupa atingerea ta speciala, dar nu vreau sa o mai simt nicicand. Doare, rupe parti din mine si nu va trece atat timp cat voi fi in viata, insa te las... linistit in lumea ta de gheata , iubire!...

sâmbătă, 25 iunie 2011

Sictir!

Am o stare de plictiseala enorma care imi inunda tot corpul si mintea. M-am saturat sa fiu fidela cuiva si niciodata sa nu fie de-ajuns, ori sa imi traiesc viata dupa programul celui pe care l-am lasat sa imi invadeze viata. Ma enerveaza faptul ca de fiecare data cand am ceva de spus altii vor crtitica inainte sa incerce sa inteleaga de ce anume sustin ceea ce am spus. Am vazut sute de filme, si le pot numara pe degetele de la o mana pe care le mai retin , am ascultat sute de melodii in zeci de ore , doar ca timpul sa imi treaca. Mi-e dor doar de zilele in care nu aveam timp de mine , in care trebuia sa fiu in mai multe locuri de-odata si cand nu stiam orice emisiune tv cu fiecare replica a ei si program de difuzare.

Vor fi cativa frustrati cand vor citi postarea, pentru ca vor stii la ce anume ma refer concret cand spun aceste lucruri , insa nu imi pasa de suferinta aparenta pe care o vor afisa ori supararea indusa. Ma plictiseste viata pe care o am alaturi de cei din jur pe care mi i-am pastrat, indepartandu-i pe ceilalti... Ma plictisesc!

sâmbătă, 18 iunie 2011

Monoton

Se lasa o liniste prea sumbra si nici lumina zilei nu mai tinea prea mult. Stia ca odata cu lasarea serii lumea pare altfel. In jur, prin vecini se auzea muzica, probabil erau voiosi, se distrau, se auzea in departare cineva ce urla ceva pe care nu-l putea intelege, dar ea nu avea nimic de spus. Orice cuvant sau fraza era in zadar, nici un raspuns nu ar fi putut astepta , nimeni nu ar fi avut ceva de zis, nimeni nu ar fi putut. Nu-si mai putea lega nici gandurile intr-o fraza de inteles pentru ceilalti, n-avea astazi nici un lucru nici un sens. S-a pus pe pat, uitandu-se in gol la ceva nesemnificativ, asteptand aparitia intunericului ce o adormea, poate cu putin noroc , alaturi de stropii mari de ploaia ce urma sa vina. Maine avea sa fie o altfel de zi...

duminică, 12 iunie 2011

O monotonie mai altfel

Am avut mereu o problema cu oamenii falsi. Nu mi-am dat seama inca de ce anume , poate doar aveam un simt mai inclinat spre a atrage doar categoria asta de oameni, ori poate am vazut prea mult din falsitate incat sa o mai inghit. O intalnesc pretutindeni si ma intreb de zeci de ori pe zi daca doar eu am ghinionul sa ii gasesc din multime , sau sunt acaparati de falsitate 80% din populatie. De multe ori ma bufneste rasul cand vad fara vreo chinuiala anume cum se fraieresc unii pe ceilalti pentru un scop nedeterminat, alteori insa stau si ma intreb serios daca nu cumva sunt eu prea demodata pentru viata asta plina de materii dominante: bani, prostie , perversitate stupida si sex. Care suflet? Ce omenie ori umanitate? Care e defapt scopul si finalul mascaradei de azi? M-am saturat de prietenele mele perfecte care asteapta prima ocazie sa se gadile cu unul din fostii mei prieteni , ori de prietenii pe care ii aveam alaturi doar pentru ca nu am pistrui si parul portocaliu de morcov si vreo 30 de kg in plus peste limita acceptabila.

M-am plimbat destul de mult in ultimul timp, odata cu naveta Petrosani-Timisoara , cu probleme pe alocuri si invatat cat cuprinde pentru a lua examenele cu brio. Ieri am ajuns la tara. Acolo nimic nu s-a schimbat, nu doar din cauza batranetii instatale in sat, ori in casa bunicii mele care are aproape 91 de ani, mirosea totul a falsitate in jur. Oamenii ce zambeau pe strada , salutau doar din obiceiul satului de a saluta orice trecator, iar cei care ma mai opreau la o vorba erau cu siguranta cunoscutii ai familiei mele si nu aveau nici cel mai mic interes pentru a descoperi daca sunt bine ori daca ma descurc la facultate. Mi-amintisem putinele zile pe care le-am petrecut pe acolo, pentru ca era in oltenia, iar parerile impartite din jurul meu mereu ignorau partea aceea a vietii.

M-am saturat de ideologiile infinite despre "toti cei din jur sunt prosti, doar unul inteligent", nu mai am calmitatea de a ascunde in sinea mea lucruri doar pentru a nu rani. Candva, voiam doar o viata linistita, cu plimbari pe role prin parc, sa-mi julesc genunchii iar ai mei parinti sa fie pe banca aproape si sa-mi bandajeze rana trimitandu-ma mai departe la joaca. Au fost zile in care mi-as fi dorit ca ambii mei parinti sa fie la premierea mea la scoala generala, macar odata, la fel cum au fost zile in care mi-as fi dorit sa vin acasa fara sa stiu de ce, doar pentru a impacheta lucruri in graba pentru ca ar fi urmat vreo calatorie supriza doar in familie, cateva zile de relaxare... Au fost multe lucruri in care mi-as fi dorit o familie completa. Au fost... Acum , de-a lungul timpului am invatat ca esti singur defapt, iar tot ce ar trebui sa ma bucure , e faptul ca am o mama cand nu o acapareaza nervii acumulati de-a lungul vietii , un tata pana are primii bani de buzunar, si rar, o familie cu care beau o halba de bere din cand in cand...

Am uitat si cum sa ador detaliile care fac o zi speciala. Unicul lucru ce ma sperie e ca la fiecare lucru bun intamplat intr-o zi, un rau se intampla. N-are legatura cu postarea anterioara, dar s-a intamplat in aceeasi zi. Iar pentru mine, conta... Ieri a fost ziua in care mi-am vazut ambele bunici, la tara, asa cum e conceptia de "bunicii de la tara", pentru prima si destul de sigur , ultima oara impreuna, in acelasi loc.
Tot ieri insa, a fost ziua in care a murit Akasha...

sâmbătă, 11 iunie 2011

Basarabia Pamant Moldovenesc!


Ma plimbam agale pe facebook , de plictiseala pana primesc un telefon, cand descopar ca bietii moldoveni de dincolo de Prut sunt luati cu asalt de sustinatorii lui Lapusneanul... O gasca de baietei si fetite scot la imprimata foi A4 cu slogane "BASARABIA PAMANT ROMANESC", dar i-a intrebat vreodata vreunul din lapusneti daca ei ne vor? Poate cate o moldoveanca , doua care si-a tinut respiratia cat a inotat pe sub Prut si a ajuns pe meleagurile Jiului vrea sa fie romanca, dupa ce a vazut ca au aceleasi culori la steag si sunt la fel de ...romani. Care oare din Moldova, domiciliat acolo ar vrea sa fie roman? Mai mult de jumatate din ei se considera rusi, iar cei care raman nu vor Romania ca patrie mama, caci au deja una la fel. Vor sa scape de ideologiile comuniste si de nivelul prost de trai de la ei din tara, insa cei mai evoluati vor libertate reala , fara rasism si un popor civilizat. Gasesti asta in Romania si nu stiu? Oare am scapat noi , cetatenii acestei tari de ideologiile comuniste ori de rasism , cand obligam moldovenii sa fie ai nostrii, ori uram orice fel de alta nationalitate? Avem un nivel de trai bun? Si aici ma refer la cei ce muncesc nu care se aliaza cu rromii si au aceeasi meserie.

O intrebare am pentru voi , lapusneti. Aveti partea voastra de moldoveni, astia de dincoace de
Prut... acolo in nod-est... (Ca va laudati ca stiti geografie) si aveti grija de ei? Sau ei sunt alt fel de moldoveni si nu va intereseaza? Urati tiganii , insa "indienii" sunt la fiecare colt de cladire, va cer bani din buzunare si le dati, ori beti o bere si radeti de prostia lor. Urati maghiarii insa uitati ca mereu Transilvania a aratat altfel fata de Moldova ori Oltenia... Oare cum ar fi aratat "Romania Dodoloata" daca nu ar fi fost in istorie cucerita de romani? Dacii inca ar fi purtat opinci si gardurile ar fi fost inca din conserve. V-ati facut voi singuri canalizare dacilor? V-ati construit singur cladiri in care stati? Voi cei care stati in cartierul "Dimitrov" al Petrosani-ului, stati in case construite de romani oare? Pavajele voi le-ati inventat patriotilor?

Vreti o tara mare, cu mai multa incultura si gunoaie. O aveti pe-a voastra. Nu le stricati si lor tara. Cat despre moldovenii Romaniei, uitati-va la stirile PRO-TV de la ora 5... cu siguranta veti mai descoperi cate un geniu care i-a dat nevestesii cu toporu-n cap de gelozie ca a stat calul peste ea, ori veti face cunostinta cu inca o baba violata de un labar de 20 de ani.

Puneti-va tara la punct. Vizitati tara nationalitatilor pe care le urati fara sa va dati seama defapt de ce. Contrazice-ti ideea europenilor cum ca Romania nu e o tara de analfabeti , hoti si tigani si mai apoi, intrebati-i pe "fratii" vostrii daca vor intr-adevar sa fie romani. Nu sunt mai prejos ca noi, nu sunt nici mai presus, insa daca tot e corectitudine, lasa lumea sa aleaga, iar daca Romania ramane doar Tara Romaneasca, fi-ti voi Moldoveni... nu ii obligati sa fie ei ca voi!

P.S. : Am o prietena, moldoveanca pura , cu o altfel de mentalitate si nu e doar moldoveanca in titlu, cu bot roz si fond de ten , alergand in tocuri dupa vreun romanas cu vreun bolid pentru noile silicoane , asa cum ne-am obisnuit sa asociem moldovencele... E un om al altei tari pe care vreti sa o faceti romanca. Am o intrebare sa ii adresez. Otilia, vrei intr-adevar sa fii ca noi?

duminică, 5 iunie 2011

Ca doua flori...



Asa cum spune melodia mai sus postata... Ca florile ne ofilim cu totii pe acelasi ram, ca suntem toti la fel, o apa si-un pamant, fara putere de a-ti asuma responsabilitatea pentru faptele tale ori sa fi mandru si cu fruntea sus atunci cand ai ceva de spus. Sa sopteasca idei meschine stie orice om, insa cati dintre voi va spuneti nemultumirile fata de cineva uitandu-va in ochii persoanei respective?

Nu-mi pasa ce crezi ori ce parere ai despre mine, judeca-ma! E un lucru simplu de facut si ai tot dreptul dar pune-ti o intrebare "De Ce?"... Am oare motive sa fac totul in felul in care le fac?...Stii ce vorba imi aduc aminte acum? Altii rad de mine ca nu sunt ca ei...eu rad de ei ca sunt toti la fel!

Adunatura de... falsi figuranti notorii!

sâmbătă, 4 iunie 2011

Cersetoria


- intre mila si o afacere profitabila –

Cersetoria a apãrut initial în curtile bisericilor, veneau mai ales în momentele în care erau slujbe ori în ajunul sãrbãtorilor pentru sensibilizarea celor care sunt credinciosi. Cererile veneau din partea unor oameni amarati care nu puteau sã se intretina, nu lucrau si implicit, nu aveau bani. Cersetorii acceptau orice fel de ajutor , material sau bãnesc , pentru a-si continua existenta bazându-se implicit pe premisa biblicã de ajutare a semenilor. Fiind o sursã de venit sigurã si simplã alti amarati au urmat exemplul celor care cerseau la biserici. Numãrul lor a crescut si au gãsit si alte locuri pentru a isi arãta sãrãcia bazându-se pe mila populatiei si nu doar a celor crestini ce frecventau lacasurile de cult.

Cersetorii spun cã apeleazã la semenii lor pentru cã nu au cu ce sã se hrãneascã desi cersetoria a devenit în ultimul timp o adevãratã meserie cu un salariu nelimitat. Acceptul bunurilor materiale este refuzat , profitând de bunãtatea umanã, bazându-se doar pe bani lichizi care sã le inmulteasca profiturile ajungându-se chiar ca un cersetor bine plasat într-o parte de oras cu un flux mare de populatie în zile bine sistematizate de luare de salarii ori frecventatã de o masã de turisti , sã castige mai mult decât minimul pe economie a unui lucrãtor de rând. Asadar vãzând aceastã prosperitate, multi altii au renuntat la un loc de muncã prost plãtit cu un program fix , si au trecut la a santaja emotional trecãtorii , de unde pot scoate adevãrate averi cu timpul si toate astea cu un program flexibil.

S-a ajuns la aceasta extindere a motivelor pentru care se practica cersetoria deoarece functioneaza!

Oamenilor le e milã de cei care cer bani, mai ales de copii. Asa cã încearcã sã îi ajute. Dar nu se gândesc cã acei bani dati vor ajuta doar pe moment si mai rãu, îi vor încuraja pe altii sã cerseasca. Oferindu-le cativa lei le alimenteazã convigerea cã cersitul este un lucru bun. Ar fi însã mai eficient dacã toti oamenii care vor sã ajute ar contribui la o asociatie pentru cei care stau pe strãzi. Poate astfel s-ar reusi cã într-un final, toti oamenii amãrâþi sã aibã un adãpost si hranã. Poate chiar vor fi invatati sã munceascã la un program flexibil , si nu vor trãi doar din conceptul cã semenii lor au milã pentru ei si îi vor pãcãli încã o datã cu amãrãciunea lor.Însã cersetorii vor putea renunta la aceastã viata numai când vor vedea cã nu mai reusesc sã convingã si nu mai primesc bani. Pânã atunci însã tuturor le este mai usor de supravietuit în acest fel. Iar cei care le oferã bani vor crede cã acesta este un ajutor bine venit însã e extrem de dãunãtor. Ne putem întreba simplu, acesta este un ajutor ce se limiteazã doar la acest lucru? Cu siguranta nu! Zilnic apãr alti cersetori si astfel mâna de lucru va scãdea drastic. Iar cei care suferã într-adevãr sunt trecuti cu vederea cãci s-a umplut de cei care se prefac bolnavi ori chiar handicapati. Multi au ajuns la stadiul în care isi mutileazã copiii pentru a putea mai apoi sã îi foloseascã ca si scop pentru a înmuia inima trecãtorilor.

Are asadar repercusiuni grave acest ajutor?Da! Si urmãrile se observã pregnant. Orasele sunt pline de oameni care locuiesc pe strãzi. De cele mai multe ori ne este fricã de ei, alteori închidem ochii sã nu îi mai vedem, alteori ne amuzã pur si simplu în încercãrile lor de a ne atrage atentia. Si totusi, noi i-am creat. Initial un motiv de ajutor al celor amarati, actualmente o industrie întreaga de creare de bani din inconstienta si mila oamenilor de rând.

Mai mult decât atât, multe dintre persoanele care cer milã publicã nu au rãmas între granitele tãrii, ci s-au dus spre tarile europene mai bogate, unde sansele de a face “carierã” sunt mai mari, ajungând chiar sã castige mai mult decât un om din tara care lucreazã la un program de opt ore si cu un salariu mediu pe economie.

Fiecare dintre noi ne-am confruntat cu aceste minciuni scornite de cate un om apparent batran din cauza neingrijirii si am cedat dandu-i cel putin maruntisul pe care il aveam asupra noastra. Un exemplu este o scena din tramvaiul 1, intamplata zilele trecute: usile se deschid in statie , urca un barbat ,ce are în jur de 30 de ani. Poartă un pulover gri,murdar, sărăcăcios şi vocea îi este plângăcioasă. Nu are nicio infirmitate şi nu este un model de curăţenie. Mereu acelaşi text, cu mici variaţii. “Daţi-mi şi mie un ban. Mi-e foame, n-am mancat nimica… Ajutati-ma , Dumnezeu fie cu voi.”

In tramvai, oamenii îi privesc pe sub gene, nu cedeaza nimeni şi apoi îşi întorc privirele spre fereastră. “Mi-e foame. N-am mâncat nimica…”, spune din nou el, cu vocea şi mai tărăgănată, nelansandu-se pagubas. Continua cu texte predefinite iar daca dacă nimeni nu se scotoceşte prin geantă sau portofel, mai încearcă o dată, nu capitulează aşa de uşor: “N-am mâncat nimica…”. Atunci câteva doamne sau domni ceva mai în vârstă îi oferă ceva mărunt, poate o bancnotă de 1 leu, multi dintre ei facand acest gest doar sa scape de mirosul ce il lasa in urma. Obiectivul a fost atins, individul se îndreaptă spre uşă, numărând banii. Îndemnurile gen: “Du-te la muncă!”, spuse de câte vreo doamnă mai aprigă, nu îi plac deloc. Atunci lasă capul în jos mormăind ceva sau chiar injurand. Când coboară, îşi aprinde tacticos o ţigară si mergand catre urmatorul tramvai ori locuri publice pentru urmatoarele victime necesare pentru completarea normei de pe inca o zi.

Cersetorii sunt tot mai multi, apeleazã la trucuri de imagine pentru mila celor din jur ( haine murdare , îmbrãcate fãrã gust , barbã în cazul barbatiilor , ori un copil în brate în cazul femeilor , alãturi de nelipsitul miros de om neîngrijit) si în nici un caz nu vor renunta la aceastã metodã de fabricare a banilor prin a merge într-un loc de muncã mult mai prost plãtit.

În concluzie, este absurd sã-i ceri cersetorului de profesie sã munceascã, pentru cã o face deja. E meseria lui, si este din ce în ce mai profesionist în asta. Nu în ultimul rând este si un strop de psiholog în el, cãci citeste omul slab , milostiv si avut , sãrind la el cu fata tipicã tânjitoare de milã , spunând câteva cuvinte care te fac sã iti controbai în buzunare dupã ceva maruntis. El isi atinge scopul zi de zi, din oameni simpli ce muncesc pentru a avea banii respectivi, în timp ce un cersetor doar întinde mâna pentru acest lucru si castiga mult.Nu e nimic rãu iti a ajuta semenii. Multi au cu adevãrat nevoie de ajutor, însã prea putini în comparatie cu impostorii ce tânjesc dupã încã putin cu adevãrate averi în buzunare.Din pãcate acest fenomen este într-o continuã crestere , iar aceastã profestie a devenit îngrijorãtoare pentru intreaga lume. Asadar, cersetorii sunt doar ‚angajatii’ lor proprii ce sperã la bani din ce în ce mai multi , pe când cei care dau sunt motivul pentru care existã de fapt – fãrã acesti „oameni milostivi”, cersetoria nu ar mai fi rentabilã… s-ar ofili si, pânã la urmã, ar dispãrea.

Jolanda Dosa

Jurnalism , an 2 , gr 1.