sâmbătă, 21 mai 2011

Negociere cu mine


Degetele ma dor ingrozitor, si nici rasuflare prea multa nu mai am pentru a uita totul si a lasa in urma. Trebuia sa impletesc in acelasi curs mintea-mi si sufletul. Se respingeau insa precum polii unor magneti incapatanati, si nu aveam timpul necesar sa ii tin legati unul de celalalt cu forta. Ma durea insa fiecare scursura auzita si ma zgaria pe piele lasandu-mi urme de imbatranire fiecare minut ce trecea zgomotos facandu-mi parca in ciuda stiind ca orice as face nu il pot opri, insa nu vreau nici sa il ajung din urma... Asa ca il las sa fuga de mine , sa se indeparteze si sa ma priveasca din partea opusa a drumului. Imi inchipiam cum e sa nu existe un Rai... Cat de usor ar fi. Totul ar avea un final, si nu as avea nici o teama pentru consecintele asupra unor fapte ce le savarseam. Stiu si stiam mereu ca orice decizie de-a mea imi va alimenta sufletul si imi va goli mintea sau invers. Ma doar pe mine insami fiecare decizie atunci cand stiu ca ea da unei persoane sperante iar alteia dezamagiri. Mi-e dor de zilele in care aveam oameni reali langa mine, demni si asprii cu mine atunci cand eram pe cale sa clachez. Acum, aproape toti ar sta si ar savura momentul declinului meu. Insa niciodata nu imi placea sa ofer satisfactie unor falsitati contemporante. Viata mea e doar proprietatea mea, si mi-o voi trai ca atare chiar si atunci cand va afecta persoane care nu ar avea vreun rost cu implicarea.

Imi place sa sper ca totul va fi bine in cele din urma, iar viata mea nu va avea regrete. La fel cum nici sentimentele mele nu vor mai fi tinta vopsita fosforescent pentru a putea fi atacata oricand. Pana la proba contrarie... Ascult doar asta:


"Need who?" Tu insati stii raspunsul, insa mereu vei crede ca e vorba despre altcineva...

miercuri, 18 mai 2011

Lacul Vidra , o alta dezamagire a Romaniei


Lasam la o parte rautatile oamenilor, si am gasit daca va vine sa credeti ceva mai dezamagitor de-atat. M-am uitat peste niste poze, aproape de locul meu natal , Petrosani, care arata defapt nepasarea celor ce traiesc in aceasta tara.

Povestea trista a unui colt de Romanie, de azi este lacul Vidra, fondat in 1972 are un volum 340 mil. m3, suprafata 940 ha, lungime 9 km pe care il gasim in jud. Valcea. Peisajul este exceptional, asadar nu de asta ne legam acum, ci de restul povestii pe care le veti vedea in pozele mai jos postate. Nu putini sunt cei care au umblat prin locurile amintite si au ramas remarcati pozitiv de splendoarea acestui loc, insa doar din punct de vedere peisagistic , ramanand mai apoi profund dezamagiti de administrarea locului si transformarea acestuia intr-o zona turistica.

Exploatarea zonei din punct de vedere turistic nu ar fi fost deloc greu, luand in considerare zona larg deschisa , inconjurata de paduri de brazi si un aer de munte curat. Candva insa , se pare ca a fost o mica statiune infloritoare, caci inca sunt cladiri vandalizate a unor foste hoteluri, restaurante si nu in ultimul rand, un hotel neterminat, probabil din lipsa de fonduri, asta doar sa ne aminteasca faptul ca nu am depasit granita si suntem tot acasa la noi , in Romania.















Petrosani - Voineasa - Vidra , un drum serpuit ce se intande la aproximativ 100 de km de orasul in care eu am copilarit, este numai bun pentru cei care au nevoie de un loc unde sa se retraga din cotidianul urban. Ce-a ramas insa in urma trecerii timpului? Jale... Cred ca e insa un cuvant cu prea putin inteles pentru tot ce s-a distrus, furat si administrat prost.















Este drept, oamenii au construit totul, insa tot oamenii au distrus tot ce insemna frumusete, prosperitate si nu in ultimul rand , profit adus zonei respective castigata pe buna dreptate din turism. Omul distruge totul, si lasa in urma un peisaj fantomatic demn de un film horror de Hollywood, fara a avea nevoie de decor suplimentar.















Candva... in vremurile bune, exista un telescaun , deloc ieftin ca si investitie, insa putin utilizat pentru a entuziasma turistii. Probabil ca turisti ar fi existat, peisajele raman la fel de frumoase, iar aerul tot atat de proaspat si cu miros de conifere. Vopseaua de pe telescaun , a fost rapid acoperita de rugina , iar geamurile au fost curatate ca lacrima , fiind sparte de vreun maniac aparte care isi gadila urechiile cu sunetul geamului spart si trist pentru norocosul ce avea sa isi imbogateasca trupul cu putine grame de sticla in plus ce se amestecau in pielea lui.



Romania? O tara extrem de frumoasa. Locuitorii ei insa, lasa de mult de dorit. Sunt insa cativa , care mereu vor spera in civilizarea si desteptarea majoritatii... Cat despre tot ce v-am povestit... Rupeti-va o zi din timpul pretios si faceti o vizita. Ignorand drumul in lucru, restul va va incanta cu siguranta!

luni, 16 mai 2011

Banii - prietenii cei mai buni ai divelor


Prietenia intre femei exista? Desigur! Pana la aparitia primului barbat...

Care e subiectul postarii de azi? Prietenia cu o diva... Ce este o diva? Dragul nostru Wikipedia ne salveaza din nou : "termenul a început să fie utilizat pentru alte femei admirate în mod deosebit". Admirate de cine? De sine, prietene false ce barfesc apoi in absenta divei , si ...? Naiba mai stie...

Partea de conexiune a postarii insa e prietenia mea cu una din aceste superbitati ale societatii in proprii lor ochi si o tampenie falsa in fata celorlalti. Prietenie care a durat ani de zile , timp in care ne-am mancat viata una alteia, ne-am impartit aceeasi banca de liceu si jumatate din timpul liber din afara scolii, totul pana cand a dat de putzulica. Una experimentata si trecuta prin viata. Inteligenta la apogeu ce a prostit-o cum mare mi-a fost mirarea. ( Cu stima pentru el si regret pentru ea ). Cum mi-am dat seama ca e o diva defapt? Cand am vazut pentru prima data piciorusele ei palide in sandalute cu bretele si am auzit strasnicul sunet al tocurilor ce razbeau printre pietrele stradutei ei ce se straduiau repede repejor sa ajunga la asfalt cat sa misune-n voie in toata splendoarea. De ce nu mai e prietena mea? Nu eu am ajuns sa cred asta, ci domnisoara care a uitat pietrisul dintre degete si caratul lemnelor de foc si le-a inlocuit cu mers la shopping la Cotroceni, iar ziua mea de nastere a fost doar o zi normala pentru care ii trebuia acordul iubitului ei si a altora sa ajunga pe la mine sa-mi spuna un "la multi ani".

"O afacere bazata pe afaceri e mai buna decat o afacere bazata pe prietenie. In viata, este mai bine sa nu amestecam afacerile cu prietenia, pentru ca atunci cand la mijloc sunt interese materiale se uita valorile prieteniei."

Bine spune citatul. Si am trait-o pe propria piele. Ma refer doar la una din dragele mele prietene acum, care acum paseste pe bulevardele capitalei , si isi cumpara carpe chic de ultima moda de dama din Mall-uri, uitand bineinteles ca umbla prin second-handurile unui oras de 40.000 de locuitori. ( 45.447 locuitori mai precis, pentru cei care ma cred idioata rotunjind suma. Ups, defapt minus una, ca diva e departe de mineritul din zona si a dat fuguta la ses. )

Am indraznit asadar acum cateva zile sa ii spun prietenei mele de alaturi tot ce cred despre cat de oarba si naiva a devenit de cand o i-a sub codita. Rezultatul? Revocare prietenie pe site-uri de socializare. De parca totul s-ar sterge cu un singur buton. Ce iti e si modernizarea asta. Tzac, un buton apasat si prietenia e eliminata, ce conteaza cate sute de ore ni le-am petrecut impreuna, cate am povestit si prin cate am trecut. Acum e doar o studenta la Drept Vs. studenta la Jurnalism.

A fost o vreme pana tanara diva era doar o timida fetita de pe strada neasfaltata din colonie, si isi rupea firavele picioruse pana ajungea la asfalt. Odata ajunsa insa, si-a ridicat nivelul cu 10 centimetrii pe niste pantofiori cumparati pentru prima data din celebrul magazin de langa blocul meu. Cum s-a schimbat? Comportamental evident, ca de haine o facea mai des. A crescut, a devenit matura ( in ambele sensuri ) si am mers sa sarbatorim cresterea parului pubian la clubul de langa mine. S-a imbatat fetita mea atat de tare incat am dormit la mine, trecand peste faptul ca urlam in ascensor la ea sa isi adune fortele si sa stea in doua bete incat sa nu fiu nevoita sa o lipesc de perete. Atunci beam Martini, acum bea tequila... cu sare si la.m-ie. Mi-a fost prietena mult timp, pana am ajuns sa vad defapt ca tot ce voia erau bani si influenta. Nu au contat nici noptiile pierdute cu ea, nici povestile lungi spuse la o ciocolata calda , la fel de indiferente cum i-au fost si plimbatul de-a lungul si latul strazii George Enescu in fiecare zi in care povesteam sute de lucruri si urlam pe strazi cantant piesele noastre preferate.

Postam candva lucruri despre pitipoance? Se pare ca aveam si muza... am gasit-o insa putin mai tarziu fata de cand am scris postarea , sau doar am fost eu oarba din nou mintindu-ma ca ea nu e doar definitia stiintifica a propriului ei nume... ( " masina + Barbat " ) evident completand asta cu bani. Daca bani nu "este" nimic nu este nu?
Desi e cam urat din partea mea ca va dezvalui cateva lucruri, sunt sigura ca nu eu sunt cea care are o parere proasta despre prietenie.

Am avut parte de o discutie "capitala ( importanta ) - provincie ( o completare )" , care a urmat prin imprastierea postarii de papagalii societatii care au infuriat-o pe domnisoara si m-a sunat cu numar necunoscut ( nu de alta dar probabil nu are curajul sa isi recunoasca identitatea mai nou creata ) , si mi-a zis ceva de genul " Te intreb daca rezolvam stergerea postarii pe cale amiabila in caz de nu se va actiona legal si va trebui sa imi aduci prejudicii". ( o fi atat de diva ca nu aveam voie sa folosesc idei din propria-mi viata fara acordul scris in prealabil )
Diva mea a uitat si cand statea cu noi pe dealurile orasului natal la plaja , si a avut timp si bani si de un epilator complet de data aceasta, iar maturii ei prieteni o pot masa lejer fara sa isi incurce buricele degetelor in carliontii ei draguti. Regret ca am trecut prin atatea pentru ea, mai ales ca am crezut atat in ea. Se pare insa ca atatia ani de prietenie nu echivaleaza cu banii, atarnatorul de urinat si am si prea mult par in cap. Imi pare rau, ce sa mai spun. Pe ea insa , o las sa se inece in continuare cu ramasita umana pana ea insasi va fi asa... Rest in pace dear diva...rest in ...rest...



! !! Acest text este un pamflet, si trebuie tratat ca atare. Orice asemanare cu o situatie sau persoana din acest text cu viata reala este pur intamplatoare.

sâmbătă, 14 mai 2011

Fuck you Romania

Traiesc in Romania, si asta cred ca e cel mai mare cosmar al meu. M-am scarbit de-atata lume proasta-n jurul meu si de oameni falsi ce asteapta sa te calce in picioare la fiecare pas. Urasc mai ales barbatii ce cred ca o femeie are doar o intrebuintare, acea de a satisface orice dorinta a sa. Uita ca ea e un om, ca are sentimente si are amintiri. Urasc tot ce tine de lumea asta de cacat, si de banii ce fac lumea sa se-nvarta. N-am chef de nici o postare mai lunga, voiam doar sa ma descarc si sa zic scurt, ma pis pe ea tara de tarfe si labari!

miercuri, 11 mai 2011

Cum se schimba lumea

E vina mea ca traiesc intr-o lume de mascarici ciudati ce se plimba agale pe bulevard ? Ma simt un rebut dintr-o specie aparte atunci cand pe langa mine trece vreo domnisoara cu nasul pe sus si o geanta ce-i atarna sleios pe bratul ei atat de subtire incat te intrebi serios cat e cantitatea maxima pe care o poate contine geanta incat sa nu gasim parti din respectiva diva in urma ea, ca in povestile cu Hansel si Gretl.

Unii din prietenii mei fac parte mai nou din aceasta tendinta de a deveni extravagant intre ceilalti extravaganti... Ma intreb uneori cum mai e loc pentru atatea dive ce se nasc peste noapte si ofilesc in vreo doi ani la bratul unui zbarcit si cu un urlator ud pe care trebuie sa il schimbe in cateva minute daca nu vrea sa aibe nasul fin pe interior.

Aveam prieteni normali, nu va ganditi ca eram nebuna sa umblu cu genul asta de oameni, dar se pare ca timpul schimba totul... Hai sa gasim cateva exemple...

A fost odata ca niciodata o fetita uratica si palida la fata ,cu ochii mari , buze subtiri (pe care mai apoi a invatat sa le faca mai groase, tuguindu-le si semanand acum izbitor de tare cu un funduletz simpatic de vacuta holstein ), cu sange din neamul ce-l urasc dar nu o trada pielea, altfel imi feream buzunarele de fiecare data cand o salutam,ca mai mult de-atat nu ar fi fost niciodata. M-am imprietenit rapid, atunci cand mi-am dat seama ca imi sufoca aerul din banca clasei, si am ajuns pe la ea pe-acasa pentru ceva teme. Nu tineam minte numele strazii daca nu era un celebru roman , pe care il tot auzeam la muzica. Ne-am trait noi viata impreuna, nu asa cum va ganditi,desi stiu tot invelisul ei de piele , si au trecut ani. De la cafelele pe-afara pe canapele, din discutie in discutie, nu era de ajuns pentru ea faptul ca era o viitoare femeie, daca nu va fi o viitoare diva. Asadar, drumul pana la scoala era atat de kung incat doar masini negre puteau scurta din chin. Aveam amandoua burse , insa ce inseamna cateva milioane in ziua de azi. Orice venit in plus era bine venit, asa ca si-a gasit vocatia de intreprinzator si a continuat sa traiasca bine. Era frumoasa fata, subtire-n buze, ochii ei priveau prin tine si te pierdeai cand trecea pe langa tine cu fundul ei mare si bombat. Ce sa faci in Petrosani? Orasel mic, fara valoare, asadar a mea prietena draga a plecat la capitala. Motivul? Facultatea. Evident ca pe vremea cand eram prietene ne gandeam sa mergem impreuna si alte vise prostesti de fetite fara creier. A plecat acolo insa, pentru ca eu orice as face nici bani n-am atatia si nici atarnator in pantaloni care sa o gadile la buric atunci cand nu e in spatele altui buric suav. Oricum, e atat de indragostita fetita de un miraj incat ar fi in stare sa imi taie gatul si sa-l haleasca cu ketchup dulce, ca eu sunt mult prea iute pentru ea. O iertam insa pe dansa, pentru ca mintea omului e mult prea scurta pentru linia spre sudul tarii incat sa mai tina minte ca a trait in colonie , inainte sa paseasca idem ca o caprioara pe bulevardele de fite.

Am avut si alte specimene, o creata simpatica foc daca o privesti din fata ori din spate, caci din lateral vedeai trei sferturi de nas ascutit de care iti era teama si te fereai la un metru atunci cand treceai pe langa ea pe strada. Desigur, si ea este un fotomodel de-a lu' Marculescu. Piele creola, slabutica si foarte de treaba. Atat de mult de treaba ca a ajuns la ceaiurile de fiecare zi , pe care il poate linistit plasa pe burtica sub care bate o inimioara ce nu stie ce il va astepta din punct de vedere educational. Creata, alias "ghiozdanel" pentru cunoscatori, mi-a fost prietena si ea cativa ani, pana a crescut si ea si parul dintre picioare si a ajuns la liceul teoretic din orasul natal, unde a inceput cu critici extrem de tampite si acuzari cum ca eu nu ma voi ridica niciodata la nivelul ei de liceu uman pe cand al meu era doar un biet liceu cu profil real. M-a parasit de fiecare data pentru cate un baietel cu vreo patru sau cinci ani mai mic decat ea, de-abia acum am inteles ca pe atunci ii placeau prospaturile caci stia ce va urma la douazeci de ani in diferenta de varsta.

Lista poate continua desigur, cu inca multe exemple, dar altul demn de amintit este cea care adora marea. Una din cele mai bune prietene ale mele , alaturi de care mi-am trait copilaria , am invatat sa joc tenis , si badmington , sa gatesc atunci cand mor de foame si nu in ultimul rand sa urlu pe melodia "Wiseman". Mi-era draga, desi era cu vreo doi ani mai mica decat mine, iar pe vremea cand eu ieseam pe-afara cu cel care imi provoca fluturi in stomac, ea se gandea la lucruri copilaresti. Mi-a luat-o insa cu mult inainte , depasindu-ma pana si nu am reusit sa o intrec nici acum la a vedea ce inseamna sa traiesti, in secolul douazeci si unu. Acum ii place atat de mult marea,vama , berea si iubirea sub diferite forme incat doarme in cort pan' la ora trei si uita telefoanele -n cine stie ce masina , fiind desigur prea somnoroasa la patru dupamasa cat sa se deplaseze doua sute de metrii incat sa isi vada o veche prietena pe care nu a vazut-o de mai bine de doi ani. Eh, ce sa zic, lumea se schimba. Pricep.

Cred c-am nimerit eu prost, cautand mereu specimene care vor mereu mai multe lucruri cat sa se simta complete. Car + men , cata dreptate pentru cei care o cunosc. Si cata dreptate pentru tot daca stau sa ma gandesc. In afara de bani ce poti vrea mai mult decat masina si un barbat veritabil (p.s. baby, al tau! ). Bi Anca... mereu in cautare de o completare sentimentala, femeie ori barbat , nu conteaza , om sa fie... Iar SilvaAna? O bombonica de fata , cu parul ca padurea si mintea-n ses.

Cu regret pentru Ani, Sonia , Raluca , Alexandra si altele pe care nici macar nu mi el mai amintesc acum , dar nu vreau sa mai tin minte atatea detalii inutile si oameni falsi...
Am ajuns la o singura concluzie, prietenie intre femei nu va exista nicidoata, va fi ori invidie, ori falsitate. Mereu va astepta una din doua un moment potrivit pentru a arata ca e mai superioara decat cealalta. Si bineinteles, fara ofense, sa nu uitam ca nicidoata o femeie nu va fi intr-adevar femeie pana arata demn la 35 de ani,cu respect, si o inteligenta aparte, iar asa ceva, mai rar, caci la cate pitzipoance sunt in jurul nostru, inteligenta se scurge printre degete, cureaua de la geanta, si cade pe sosea , calcata in picioare de cauciucurile baietasilor de cartier , cu ochelari de soare la volan , si geamurile lasate jos pentru viitoare victima prostuta.

p.s.2. Acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

vineri, 6 mai 2011

Gand spre stele...



Incerc sa neg tot ceea ce simt, sa parafrazez lucruri pe care nu le cred, sa imortalizez in fotografie imagini abstracte, comune pentru restul din jurul meu , insa pentru mine un sfert de viata intr-o imagine completa. Am ajuns prea departe de tot , de simtirea unui om normal si de umanitatea pe care ar trebui sa o contina fiecare suflet in parte. Ma consider deseori neom... ma simt un animal feroce gata sa atace orice ii sta in calea fericirii, insa caut acea fericire in fiecare colt al lumii si ma mint. Trec cu vederea greseli, si ma mint incontinuu ca lumea nu e asa cum o cred, ca eu am vreo problema mentala si restul sunt normali. Asa ar fi logic daca e sa luam in calcul regula majoritatii, insa nu pot fi ca ei. Mi-e dor de lucruri simple. Mi-e dor sa stau pe banca sub magnolii primavara fara sens , sa se intunece si sa numar stelele ce sclipesc mai tare, sa ma joc cu omul ce-l iubeam si sa stam fara urma vreunei griji, intinsi pe spate in iarba, uitandu-ne la stele si la luminile din oras, intrebandu-ne cine ne vede, cine ne simte lipsa ori cine ne studiaza.

As vrea sa mai fiu odata macar copil , sa fiu contruita din naivitate si inocenta, si totul din jurul meu sa mi se para bun si pur. Urasc valul realitatii de-acum. Nu imi place faptul ca ma trezesc cu gandul ca azi va fi la fel ca ieri, fara vreo schimbare majora si fara vreun drum paralel de parcurs. Mi-e teama de monotonia ce ar trebui sa urmeze in viata de adult. Nu ma pot concepe traindu-mi viata dupa un program , apoi gatind cuvincios ca o femeie de casa , ca mai apoi sa stau in pat cu un viitor sot pentru care nu mai simt demult nici un sentiment de iubire , dar cu care va trebui sa stau pentru ca dimineata urmatoare cineva imi va spune "mami, ce avem de mancare?".

Mi-e dor de peisaje goale, de lumea mea abstracta, de ciudatenia particulara... De contruitul clailor de fan si de rasul din suflet cand chinuiam un biet animal sa fumeze. Stau de zeci de ori pe marginea gemului din camera mea si ma uit in gol, inchizand ochii si visand pentru cateva minute ca e podul de beton in care vedeam oglindirea lunii. As fi vrut sa fie altfel, as fi vrut sa imi dedic sufletul doar unui singur om, si sa ma plimb fericita cu el o viata intreaga. Mi-as fi dorit doar un lucru in schimb, sa am siguranta ca sunt cea mai buna persoana pe care o putea avea alaturi in toata viata lui. M-am saturat sa fiu in plus , m-am plictisit sa fiu dorita. Voiam un singur lucru... atat de simplu sa-l am pe atunci, si-atat de greu de realizat la maturitate: Sa dau , si sa primesc iubire inocenta de adolescent pana la batranete. Prea imposibil insa. E timpul sa ma trezesc chiar daca doare infiorator si sa accept realitatea plina de betoane, intr-un oras fara suflet, alaturi de oameni falsi cu zambete sirete...

Imi pare rau...

miercuri, 4 mai 2011

Un pom in minus , o amintire-n plus...


Cu o zi inaintea de ziua barbatului, viceprimarul orasului meu natal, Petrosani , Dl. Cornea Claudiu Lucian , ne arata efectul pastei de dinti pe care si-o permite din bugetul local , zambind pret de o jumatate de ora incontinuu, privind spre ciorile ce isi pierd casa. Nu vorbesc ironic, ci la propriu, pasarile isi pierdeau cuibul din copacul vechi de zeci de ani , plasat in statia de la Romtelecom. Care a fost problema copacului? Era batran... dupa spusele lor. Probabil in viziunea lor , batran inseamna mare si gros. Acum probabil unii dintre noi il inteleg pe domnul Cornea de ce se crede atat de tanar si voinic desi s-a nascut in toamna anului 1975.

Jumatate de ora s-au straduit muncitorii primariei sa se lupte cu copacul ce a rezistat la masacrul creat de cel cu drujba ce o manevra in stil manelistic. A cedat doar cand un cablu legat a fost smucit de muncitori , si a cazut de-a lungul drumului, lasandu-se prada mai marilor orasului pentru cativa bani de buzunar in plus pentru un week-end obtiuti din vazarea lemnului 'batran'.
In imaginea alaturata se poate vedea batranetea acestui copac, si ascultatorii pioni ai celor din conducere. Poate beau si ei o bere in plus pentru munca depusa... Sa nu fim rai.

Azi , plimbandu-ma pe bulevardul ce in curand va fi istorie , am avut confirmarea din nou a faptului ca 'romanii au talent' innascut la a distruge si a fi egoisti pana la moarte. Cladirea de la Romtelecom nu mai exista de ani buni, copacul de azi e doar istorie , cladirea fostului sediu al Ocolului Silvic a fost demolata de cand a ajus pe mana "starului" Guta, iar in urma raman amintiri, santiere , garduri temporare , mizerie si saracie pentru cetatenii orasului, o masina in plus sefiilor si un sandwich pe timp de criza marionetelor lor... Trezeste-te romane din somnul cel de moarte? Nu... n-ai sanse... Esti prost pana la capat! Stai si fura, pana nu vei mai avea ce... si-atunci esti sclavul altora, caci orice fapta are si rasplata...


video
Imi cer scuze pentru claritatea video oferita insa nici prin cap nu mi-a trecut faptul ca bietul copac va incurca pe cineva atat de tare astazi incat sa fie condamnat la moarte, iar eu sa captez momentul trist... Unde sunt insa cei care se opun? Comenteaza replici acide printre dinti, lasand totul sa avanseze intr-un abis. Trist... cu fiecare minut ce trece , prostii, incultii si hapsanii pentru bani acapareaza lumea celor putini care inca mai fac diferenta intre bine si rau, si intre el si cetateanul care locuieste alaturi de el...
video
Ce a fost candva acest oras? Uitati-va in clipul de mai jos... Multumim celui care a filmat frumusetea pe atunci cand era inca vizibila, iar eu imi cer iertare ca am ocazia sa captez doar lucruri triste pentru mine si pentru cei care au plecat lasand in urma un oras natal intre munti iar cand se intorc se simt ca in capitala cimentului si inculturii..
Inca putin timp si totul e legenda...

marți, 3 mai 2011

Mare... dezamagire

Sunt cuvintele tale care ma acuza in fiecare zi de vreo greseala neintentionata, si acuzatiile lor, a celor ce nu ma cunosc decat dupa fizionomie , sunt privirile dure care le vad din partea celor pentru care as fi facut orice sa le fie bine in fiecare zi in care faceau parte din viata mea. Si totusi s-a ajuns la situatia in care mi-e teama sa mai numesc vreun nume pentru definitia cuvantului 'om'. Ma simt uneori de parca nu as face parte din intregul ce desemneaza omenirea de azi. Aveam pana nu demult oameni ce se autonumeau prieteni, acum din ce in ce mai mult tind sa o cred mai prietena pe Otilia, din Chisinau decat pe Bianca ,cea care mi-a fost prietena ani de zile, ori Carmen , cea care mi-a fost colega de banca tot liceul si isi petrecea mai mult de 10 ore zilnic in prezenta mea. Excluzandu-le bineinteles pe Silvana , alias 'ghiozdanel' care acum e plecata in tarile calde cu burtica mare si a uitat ca ma acuza pe mine ca nu voi face nimic cu viata mea, ori Sonia , cea care mi-a fost de-asemenea prietena atat de buna incat de ani de zile nici nu stiu daca mai traieste. Noroc cu google-ul care m-a ajutat sa stiu ca e la Cluj la Facultate...

Am fost la mare. Pentru prima data in viata mea. Si mi-a placut, mai ales senzatia de a fi singur la malul marii si sa privesti cum lumea din jurul tau pretinde ca se relaxeaza la un suc la o terasa. Cu drag am ajuns si in Vama veche, un loc pe placul omului caruia are ceva impotriva fitzelor si a pitzipoancelor. Acolo nu-si au locul nici o botoasa roz, cu puf si nici vreun cocalar cu ochelari si masina decapotabila. Mi-am sunat prietena din copilarie, se mutase in Constanta de ani buni si stiam ca era in Vama , dupa ce vorbisem cu ea si era fals entiziasmata ca ne intalnim. Am sunat-o insa raspunsul a fost sec "dorm". Ce pot sa spun, am avut prietene diverse, cateva iubesc carucioarele , altele timpul, iar ea face parte din categoria prietenelor mele ce s-au nascut obosite. Cum sa dormi la mare , la ora 3 dupamasa? Oricum... mi-a facut placere sa o intalnesc.
Dar prieten e acum doar o definitie a dictionarului explicativ roman pur retoric.

Am privit insa partea buna a lucrurilor, si m-am distrat. Insa e un loc unde m-as intoarce cu cei la care inca tin si ii consider prieteni... Asadar, Aleks , George, Sergiu si Tomi... am putea ajunge pe la mare , invitand si voi la randul vostru vreo 2-3 nepitzipoance. Va multumesc faptul ca macar voi aveti inca gramul de omenie si exceptia de la regula oamenilor infecti...