duminică, 6 februarie 2011

De neajuns...


Nu ma urasc. Dar nu sunt narcisista. Insa sunt momente cand nu-mi ajunge ceea ce am. E dureros cum toti apreciaza frumusetea fizica atunci cand te vad si nimic altceva nu mai conteaza. As vrea poate sa am un par mai lung... picioare mai frumoase, sani mai mari si fund mai sexy, dar doar uneori. As vrea sa pot face pe cineva sa ramana fara aer doar prin simpla mea prezenta,dar mai apoi sa vada in mine mai mult decat o femeie. Ma simt atat de ciudat uneori si as vrea sa nu simt niciodata golul ce-mi umple sufletul. As vrea sa fiu multumita cu mine. Si nimic sa nu mai conteze. Dar sun om, si asta nu se va intampla niciodata. Pentru ca mereu oamenii din jur vor altceva, eu de ce nu as vrea sa fiu altcinea?

3 comentarii:

  1. deabia acu ai realizat ca esti urata?grav.

    RăspundețiȘtergere
  2. Excluzand commentul rautacios scris mai sus de cineva care nici macar nu are curajul sa sustina ceva cu numele lui real...un laş(ă)...in fine, vroiam doar sa-ti spun ca asa e viata tuturor...adica indiferent de cum am arata sau de ce am avea, ne dorim mai mult de la viata...si nu e bine...ar trebui sa ne iubim asa cum suntem si, ar trebui ca in sufletul nostru sa fim cei mai frumosi pentru noi insine.
    succes! te pup :*

    RăspundețiȘtergere
  3. Stiu ca asa ar trebui Laurentiu, dar cu totii avem momente in care decadem si nici macar nu ne lasam prinsi de o mana de ajutor. Iti multumesc ca imi esti alaturi. :*

    RăspundețiȘtergere