joi, 30 decembrie 2010

2010 Ultimul decembrie



Imi faceam loc prin zapada si ascultam o melodie plina de amintiri in parcul central. Apreciam mai mult decat in zilele trecute trecerea timpului. Si nu doar eu am sentimentul de azi. Mai sunt 24 de ore si anul a trecut. Mai sunt ore, pana un an ce mi-a schimbat viata ajunge sa fie catalogat la trecut. 31 decembrie... ziua in care fiecare isi recapituleaza anul cu bune si rele , si mai mereu ajungem sa o inclinam spre rau. Asa suntem noi oamenii, pesimisti convinsi.

Eu am facut lucruri ce nu credeam ca le voi face. Mi-am destramat vise ce traiau in mine de ani de zile , mi-am omorat sperante , si nu in ultimul rand , am destramat o relatie pe care nu credeam ca o voi lasa vreodata in trecut. Am si amintiri placute, plimbari pe malul Begai , pedalatul prin mijlocul orasului , construirea de castele de nisip in centru... Sute de zambete reale si placeri impartite la o simpla atingere de piele. Mi-e dor de tot ce-a fost, dar trebuie sa continui sa evoluez. Am simtit cum e sa fi singur anul acesta. Mai singur ca orice. Intre 4 pereti , intr-un cartier rau famat si un bloc de locuinte ce parea ca e din al doilea razboi mondial, traiam si numeam asta 'casa'.

N-am sa uit nici cum ma uitam in gol pe linia 1 , Resita , din gara in timp ce trenul in care trebuia sa ma aflu plecase demult fara mine. Niciodata nu mi-a placut sa trec in noul an, mereu aveam regrete. De ce sa fi tampit sa te bucur de faptul ca un an trece, si esti mai batran , mai aproape de singuratate si dorinta de moarte? Eu voiam sa fiu mereu copil , iar acum cand vad ca cifra se modifica iar , si eu sunt din mileniul trecut in viata... ma sperie.

Nici ceea ce vad in oglinda nu seama cu ceea ce eram in fotografiile de pe raft. Dar am invatat sa pierd mai mult decat in tot restul vietii mele. Si mai ales sa nu devin dependenta de un lucru, ci mereu sa mergi mai departe. Mi-e dor insa de cainele orb ce ma simtea de la poarta, de clatitele arse si plimbariile prin ploaie.Nu pot insa trece peste tot raul ce a urmat. Am acumulat ura cat pentru urmatorul deceniu tot. Am avut o singura zi disperata in tot anul. As fi dat orice atunci sa opresc timpul in loc si sa alerg spre Cluj. Ar fi fost insa prostesc, fara rost probabil si deloc apreciat gestul meu idiot.

Aveam insa ca drept zid invizibil de forte ce ma opreau vocea celui pe care-l iubeam ce ma respingea. Ii acumulam cuvintele intr-un saculet cu ura. Le indesam si le inmulteam sufocand iubirea oarba ce-mi umpluse mintea. Nu ma mai durea ca nu era asa cum fusese acum mai bine de 2 ani. Asta a ales... Asta a avut. Asta are!

Viata mea a capatat un alt sens acum. Si nu garantez ca va tine, nici ca voi fi venic iubitoare. Niciodata atat cat am fost, dar am invatat sa iubesc altfel, sa apreciez in alta masura oamenii. Sa rad cu pofta desi imi vine sa plang, si la un moment dat zambetul nu va mai fi fals.

Nu garantez vesnicia, si nici fidelitatea orbeasca, insa sunt alt om, ce nu mai accepta injosiri. Sunt eu asa cum sunt. Nu cea mai frumoasa , nici cea mai inteligenta dar sunt cea care merita mai mult decat femeia falsa pe care o vei avea langa tine. Candva vei fi convins de asta. Candva... prea tarziu...

M-am schimbat si eu , am schimbat si oameni importanti pentru mine,dar asta e evolutia. Pierderea laturii sensibile si placrimilor pe drum nu e cu siguranta involutie.

Mi-e teama insa ca devin din ce in ce mai inumana. Nu mai plang , nu ma mai doare pierderea lucurilor importante si nu-mi pasa daca ranesc pe cineva din jurul meu. E prostie, orgoliu si mandrie , sau doar maturitate? Nu am insa timp sa descopar raspunsul. Vreau doar sa profit de toate cele 365 de zile ce vor urma si sa le traiesc in felul si intensitatea celor mai putin de 24 de ore ramase din anul ce m-a invatat sa pierd, m-a facut sa uit, sa iert , si sa iubesc, dar si sa urasc din plin.


Asadar, cu bune si rele ...mi-e dor de vara , de privelistea orasului seara, de sticle de vin ascunse fara sa aibe inteles, de tavanuri umede si profesoare pensionare bebune. Nu neg, mi-e dor de tot. Imi lipseste tot. Dar am pierdut doua lucruri ce aveau radacini inca din clasa a 7-a. Trebuie sa accept asta si sa merg mai departe,fericita cu ceea ce am , multumita de ceea ce voi avea.

Odihneste-te in pace de maine...2010...

14 comentarii:

  1. Sti , ai combinat teatru,opera si baletu intr`un text , aceleasi sentimente, imi pare rau pt schimbarile petrecute unele chiar nu erau programate, urasc faptu ca ador ca ai puterea sa continui , bravo, chiar nu e nimic de reprosat la postare .flowless! Un an nou mult mai fericit si fara suparari iti doresc, take care brosky

    RăspundețiȘtergere
  2. Esential in textul scris de tine e cu siguranta amintirea ta vasta asupra lucrurilor importante. Majoritatea oamenilor nu tin minte atatea detalii chiar si despre ceva important. Dar tu, ai un stil aparte, ciudat, ce ma sperie putin.

    RăspundețiȘtergere
  3. X-ulescule , Elefanti sunt copii mici la memorie in comparatie cu Jolanda , crede`ma , E putin infricosator adevarat dar e o caracteristica rar intalnita uni avem memorie vizuala alti auditiva , ea le are pe amandoua si la capacitate maxima :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Da,ai avut dreotate Jolly,la noi anul a fost in alb si negru,ma bucur ca te-am intilnit si poate acest an ce bate la usa va fi unul mult mai bun,sper din tot sufletul sa ai parte de tot ce iti doresti tu si cel mai important sa dii fericita,azi si intotdeauna,La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc Otilia, x-ulescu imi pare rau ca te sperii... anonim se pare ca nu e o calitate prea buna nu-i asa?:))

    LA multi ani tuturor, si un an mult mai bun decat cel din care mai sunt cateva ore.

    RăspundețiȘtergere
  6. E o calitate extrem de buna . multumim pt urari si iti dorim tot binele :*

    RăspundețiȘtergere
  7. nu e deloc o calitate! e un imens defect

    RăspundețiȘtergere
  8. Depinde punctul de vedere, e o calitate daca sti ca merita sa isi aduca aminte lucruri frumoase despre tine la un moment dat , iar un mare defect daca situatia e altfel ;)

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu ma razbun doar daca am motive... Kinderu stie asta, iar in rest.. daca tot v-o trebuit femeie inteligenta si rea..suportatzi noh:)) ce sa va fac

    RăspundețiȘtergere
  10. cam tarziu, dar niciodata nu-i prea tarziu. Draga mea Jolanda vroiam sa-ti spun si eu la multi ani pe anul acesta si sa-ti multumesc si tie si Otiliei ca ati aparut in viata mea. iti doresc un an plin de postari extraordinare, de fericire cu galeata, de bani cu sacu si de multe lucruri frumoase. te pup :*

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu judecarea la rece , a sentimentelor altora va fac si prieteni adevarati, . cu acestia./ atentie ./ TOTI. Adica .,De la primul om care a zgariat in pestera numele iubitei si pana azi e aceasta boala.Necesara supravietuirii asa , se expllica si supravietuirea-n zilele noastre cand cineva mereu te copleseste cu mesaje bipp-uri mess-uri SUNTETI GENERATIA CEA MAI TERORIZATA ,/ DEPENDENTA DE COMUNICATI Pacat asta nu-i dragoste./

    RăspundețiȘtergere
  12. 50plus de acord cu tine ..Noi suntem generatia tehnologie.. suntem dependenti de telefon , internet , cati dintre voi mai stati seara afara sa ascultati pasarile ? preferati youtube sau alte cele. Fratilor ne distrugem singuri viitoru , care ai jucat Ascunsea in ultimu an in realitate?
    @JD da te razbuni si din motive si fara cate`o data :| oricum e natura omului sa se razbune

    RăspundețiȘtergere
  13. Ma refeream la placerea de a fi ori nu, convins de acceptul celui iubit,, RABDAND''Graba , nerabdarea, controlul -informatic, asupra celui iubit -devine teroare. La vremea cand iubeam o cautam cu riscul de a parcurge pe jos si 10 km TIMP IN CARE ,POATE SI EA MA STEPTA .Dar de aici si pana la , a dormi cu telefonul sub perna avem inca multe de discutat in privinta sentimentelor naturale ,,Invechite - comuniste si invidiei pentru voi . Asta-i un subiect pe care degeaba l-as incerca .Acum nu ma-telegi./

    RăspundețiȘtergere
  14. Eu sincer inteleg din raspuns ca ar trebui sa avem rabdare , incredere si sa renuntam pentru cateva momente la metodele "noi" de comunicare si sa revenim la metodele clasice, e logic , o scrisoare cred ca are mai multa valoare sentimentala ca un sms.

    RăspundețiȘtergere