luni, 1 noiembrie 2010

Pentru ca pot!

E amuzant atunci cand te gandesti la faptul ca era o vreme cand lumea se oprea in loc. Astazi vad ca timpul trece, si pierd tot ce las in urma. Pierd oameni pe care ii voiam in viata mea, si alaturi de care tot restul viitorului meu ar fi fost altfel. ( Sper ca acolo unde esti, sa fi bine...odihneste-te in pace! )

Nu ma pot indragosti de primul de pe hi5 care mi-a cerut un id, si nici de primul strain interesat de blogul meu pe care mai apoi il gasesc pe facebook. Sentimentele mele trebuie consolidate, si impaturite cu grija si pastrate in formol o viata intreaga. Eu am prea putine sentimente ca sa le irosesc pentru orice jeg de om. Sunt doar cativa ce au o parte din mine. Carora le doresc doar sa le fie bine. Indiferent ce vad ei in mine sau prin ...mine...

Nu o lungesc. Nu am chef... Vreau doar sa zic, ca mereu oamenii importanti stau in spate... Sunt momente cand fara anumite persoane parca nu pot sa zbor...dar asta nu va insemna niciodata ca voi ceda,si nu voi invata sa merg pe jos. Pentru ca indiferent ce as lasa in urma,viata mea continua... mi-e dor de voi! De voi toti, care nu mai sunteti, si care mi-ati schimbat viata cu absenta voastra.

Odihniti-va-n pace!

2 comentarii:

  1. mi-era atat de dor de postarile tale,sincer,m-am saturat sa spun ca simt acceasi chestie nasoala..as vrea ca sa vad la tine prin postari fraza de genul "sint fericita" pentru ca la mine astfel de stari sint calatoare... monotonie ..atat,cit despre cei ce nu mai sunt..cred ca nici nu au meritat sa fie alaturi de tine <3

    RăspundețiȘtergere
  2. Da..sunt unii oameni care sunt in trecut pentru ca nu mai au deminitatea de a face parte din prezent, sau poate pur si simplu nu ii mai vreau in viata mea, insa mi-e dor de cei care erau...voiam sa faca parte din tot restul vietii mele si nu mai sunt... si unii din acestia... sunt undeva unde nu ii mai pot vedea vreodata... Mersi Otilia... :*

    RăspundețiȘtergere