vineri, 22 octombrie 2010

Vis spre un oras romantic de unul singur ...


Nu am cum sa iti scriu, nu vad... Ma chinui fara rost sa descifrez ultimele mesaje pe care le pot scrie. Ultimele! Nu mai rezist sa ma complac in situatii idioate, si sentimente nerecunoscute. Am facut greseli, poate mai multe decat ai tu luni de viata, dar pot fi altceva. Am vointa asta. Sti asta. Cand imi pun in cap ceva, obtin...sti asta! Ma cunosti mai bine decat oricine!

Da-i drumul, alearga singur prin propria ta ploaie!

Eu voi fi bine, aici in natalitatea ta, m-am obisnuit sa fiu asa...lasata singura intr-un oras nesigur. Din nou. De aceeasi persoana pe care o lasesem candva sa fie totul pentru mine. De ce faci asta? De ce dai vina pe mine ca apoi tu sa treci mai usor peste multe. Cum ma poti acuza mai apoi ca ma schimb, ca sunt rece?

E 13:47... unde sunt? La 3 km distanta de unde ar fi trebuit sa fiu. Si nu, nu am cum sa am incredere ca va fi altfel de data asta. Nu mai pot sa ma mint ca nu e nimic demonic in noi doi. Stiu doar ca nu mai pot...nici sa scriu...nici sa uit....nici sa plang... Drum bun! Asfaltul parizian sa-ti gadile picioarele incet, cat sa uiti de gropile orasului transilvanean, si amintirile din perioada AS-ului...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu