sâmbătă, 4 septembrie 2010

17 ( un prost cat sapte )


Pentru prima data cand uram numarul 17... Si niciodata nu as fi crezut ca va fi posibil. Era numarul ce il iubeam , la fel cu ma iubesc pe mine, si inca cateva lucruri putine din viata mea. Fusese mereu un ideal al vietii mele inca din copilarie. Avusesem 17 desene in prima mea galerie expusa. Mereu voiam totul, intre par si impar... 8..si 9.. Suma lor... Acelasi 17.... Amintiri ce nu vor fi lasate vreodata in urma , au fost la aceeasi data... Aveam 17 ani... cand am avut curajul sa ma accept asa cum sunt. Sa ma iubesc pe mine insami. A urmat un aprilie , 17... Cand incepusem sa invat ce inseamna sa iubesc...incet incet... Continuarea a venit cu acelasi numar, in iunie...cand avusesem curajul sa imi daruiesc iubirea si celui pe care il iubeam. Acelasi numar, septembrie, alt an... imi schimbasem visul si viziunea asupra unor lucruri... Insa de data asta uram continutul acestui numar, frumos inscriprionat pe un metal prea galben pentru placerea mea. Cuvinte fara sens, pline de ura?, sau nici macar nu stiu ce sentiment a fost, l-au indepartat de mine pe omul pe care momentan il iubesc.




Da, a-ti obtinut ce a-ti vrut. Va felicit lighioanelor. V-ati atins scopul. Dar inca sper ca timpul le va rezolva pe toate. Si stiu, niciodata lucrurile nu vor mai fi la fel, pentru ca oameni rai exista pretutindeni, si niciodata nu vor suporta sa stie ca 'vecinul' e mai fericit. Si vor baga bete-n roate. Dar roata aia oricum se va intoarce, iar atunci cand veti fi fericiti, galbejitilor, altul mai cu mot in frunte se va trezi sa futa va meciul. Si e asa frumos , mai ales cand totul e o mare baliverna. Crede-ma, stiu ce inseamna sa improvizezi. Visul meu e sa lucrez in domeniul unde fiecare barfa cu priza la public in plus imi va miscora capacitatea buzunarului sau va adauga o cifra la contul bancar. Dar minciunile se platesc, si nu cu bani din pacate... Si asta e grav... Foarte grav. Pentru ca recuperarea nu o poti cumpara, si nici macar redobandi nimicule!

Am atata imaginatie si inteligenta incat sa ranesc un om daca vreau, sau sa il joc pe degete, insa nu si atunci cand inseamna ceva pentru mine. Dar da, poate iar iubesc pe cine nu trebuia sa o fac. Las' ca-mi trece. Candva... cumva...

Si indiferent ce s-ar intampla. Nu am decat regretul ca inca o data un leu si-a crezut asa numitii aliati... Eu voi supravietui, la fel ca pana acum, doar mai indiferenta, mai detasata, si mai rece cu jegurile de oameni ce incurca vietiile altora.

Pentru un singur cer insa... galbenul din sufletul meu are un regret pentru naivitate... Si da... te iubesc... 03...

3 comentarii:

  1. WOW , cata ura. Asta e Jolly pe care o stiam. Rea! :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. hmmm urasti nr 17..pacat...pt k eu is nascuta pe 17...ee oricum..pare rau ca te-ai indepartat de cel pe care il iubesti..si da,lighioanele mereu o sa te vineze..un exemplu clar il vezi la mine pe blog :D

    RăspundețiȘtergere
  3. cred cu tarie ca ura nu e un antidot contra oemnilor rai. de faci aceasta esti foarte aproape de a pica printre ei ... ura nu e un raspuns niciodata

    RăspundețiȘtergere