duminică, 1 august 2010

NU! Te doare...

"Nu te doare". Atat auzeam din vocea cunoscuta a copilariei mele. Repetata obsedant in mintea mea pentru a ma impinge spre distantare definitiva. Ma convingeam pe mine insami ca totul e irecuperabil.Nu mai am ce salva din tot ceea ce fusese candva. Eram o cu totul alta persoana in ochii ce ma urau enorm de mult acum. Maturizarea l-a lovit cu totul altfel, a acaparat prefacatorie, ura si vinovatie insa fara sa dea in schimb decat tot ceea ce avea bun in el. Urasc faptul ca ma vede in halul acesta, il detest pentru ca ma crede cel mai rau lucru din viata lui si nu a apreciat niciodata nimic din ceea ce facusem vreodata. Imi urasc slabiciunile si urasc fiecare secunda care trece atat de dificil. Vreau doar sa plec, desi va fi mult mai greu ca prima oara, pe aceleasi drumuri ce trebuie sa le urmez... De la capat... Chiar daca plecarea mea acum va insemna sa distrug din nou sperante.Imi pare rau...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu