vineri, 16 iulie 2010

M.M. 14


Ma uitam acum cateva minute la o inmormantare in direct. Ce prostie a mai devenit si asta. Jurnalistii exagerau printre frazele lor ce au devenit monotonie in breasla. Aceleasi cuvinte care sa apese intr-un continut cat mai scurt. Fara inima, fara durere , doar simple exagerari prin care voiai sa exprime cine stie ce lacrimi pentru sufletul decedat. Si titlul era '...canta pentru ingeri...' Cata prostie! S-a sinucis, mari credinciosi, sinucigasii nu ajung in rai. Indiferent cat de buni ar fi fost. Nu pot intelege nici de ce merg sute de oameni la inmormantarile personalitatiilor publice. Oameni ce nu au nici in clin nici in maneca nimic cu defunctul. E doar pentru un egoism absurd : "am fost acolo!" Ce conteaza cati oameni sunt la inmormantare? Asa se contorizeza iubirea pentru viata mortului? E enervant sa vezi cum tu ca om ce ii simti lipsa celui care nu mai e , faci un slalom printre cretinii care vor sa se afirme intr-un fel sau altul. Si vezi atatea lacrimi false , oameni fara sa simta durere decat traiesc dupa deviza cala o ocazie de genul acesta e mare realizare daca ai pus o mana de pamant peste sicriu , dupa care de altfel te-ai si imbulzit printre ceilalti, iar daca mai si plangi , ca asa trebuie la momentul respectiv, atunci ai realizat ceva remarcabil. E de-a dreptul penibil sa vezi atata prefacatorie. Atata mizerie in sufletul celor care raman in viata. Atata exagerare in jur doar pentru a-si vinde marfa prestata.Sau oameni ce se cred mari fani ai defunctului si doar acum cauta o melodie pe canalul de cautare de pe internet insa in intreaga lor viata nu au ascultat acumulat o ora nimic din ceea ce persoana decedata a facut dea lungul vietii sale. Adevarata durere o simt doar o mana de oameni , cei apropiati, nici macar prietenii decat intr-o perioada scurta de timp pentru ca le lipseste prezenta persoanei decedate. O mana de oameni doar, vor simti durerea ce nu o exrpima niciodata prin cuvinte, vor simti durerea in ochii care nu mai au lacrimi , si ii vor simti prezenta in fiecare loc pe care obisnuia sa il foloseasca in mod constant. Doar cativa oameni vor simti lipsa vocii pe care nu o vor mai auzi niciodata conturata de aceleasi buze in realitate. Corpul il vezi , il conservi eventual, il mai atingi si dupa moarte. Viziunea corpului rece si tare o mai ai si cateva zile inainte de inmormantare, si dupa ea daca esti atat de fanatic incat sa dezgropi corpul... Insa unicul lucru pe care il pierzi intr-adevar in momentul mortii persoanei dragi va fi privirea ce-ti exprima enorm de multe si vocea pe care nu o vei mai auzi vreodata... Asadar, nu cantitatea de lacrimi contorizeaza o moarte , nici macar miile de gura-casca din preajma ce nu simt nimic in momentul mortii celui pentru care au venit, ci doar numarul si durerea celor care simt lipsa privirii si conturarea buzelor ce nu vor mai scoate niciodata vreun sunet...

Odihneste-te in pace!

Un comentariu: