vineri, 9 iulie 2010

Altceva...

Am simtit ceva ce nu imi mai explicam. Am lasat doar lucrurile sa decurga dupa voia lor. Si au cazut lin pe o cale simpla si care mi-a lipsit enorm. Pasii erau necunoscuti, altii , noi.. Insa zambetul imi umplea ziua. Ma facea sa rad fara sa inteleg de ce anume. Voiam sa ii simt atingerea, sa cauzez sentimente ciudate pe care voiam sa le sufoc cu orice putere incat sa ramana doar ale mele si sa nu le imprumut nimanui niciodata. Si astea toate doar pentru faptul ca invatasem prea bine ca timpul nu-l poti opri niciodata , mai ales atunci cand e in favoarea unei placeri de-ale tale.
A fost o zi care as fi preferat sa dureze de cel putin cateva ori mai mult decat a fost. As fi umplut fiecare secunda insa parca mi-am acumulat atat de mult zambet incat simt ca pot rade cu usurinta fara sa fie ceva fals ce putin o luna intreaga. Am avut azi un trecut, un prezent si un viitor... Nu ma durea nimic ce facea parte din certurile obisnuite de mai inainte, nu imi doream cu desavarsire imbratisarea parca falsa si incocenta insa cu un zambet pervers in spatele fetei de copil. Am inspirat adanc parfumul unei imbratisari ciudate si prea ferme pentru un stil amical. A fost mai degraba o amintire a unei perioade aparte. Insa as vrea sa rezist fara sa adorm , sa nu simt ca maine va fi la fel de monoton. Vreau doar o imbratisare simpla, si un zambet inocent.De prezent...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu