miercuri, 9 iunie 2010

Sablon....

Uneori ma acuz singura de comiterea vreunei greseli absurde... Care defapt nu e atat de negativa precum pare. As fi vrut de multe ori sa fiu pe vremuri , unul din acea categorie de copii care doar cerea si in scurt timp avea tot ce voia. As fi vrut uneori doar sa pot adormi linistita in camera mea fara sa aud urlete ce se repetau deja atat de obsedant incat mintea mea le percepea ca ceva de rutina... Am vrut sa am incredere in oameni... In cei apropiati...apoi din ce in ce mai in exteriorul cercului restrans de familie si prieteni... Caci cel ce te stie, te distruge cel mai usor... Am avut incredere in oameni pe care ii credeam mereu altfel decat rebutul de data trecuta... Dar mereu s-a dovedit a fi defapt , un caracter format de acelasi sablon... As fi vrut o viata cu totul altfel... Dar fiecare lucru, bun sau rau... m-a facut sa fiu ceea ce sunt... Si unica teama pe care o am, nu e singuratatea, caci stiu ca mereu exista exceptii... Ci faptul ca eu in sinea mea, sa nu urmez acelasi sablon pe care il urasc atat de mult...

2 comentarii:

  1. "PENTRU CĂ…
    Pentru că Lumea are nevoie de elite, de Maeştrii în toate domeniile! Nu de palide sau igrasiate artificii ce nu aduc Lumină, de futilitate, de „idealuri de o zi”…nu de mode, ci de modele autentice, de arhetipuri…"
    www.moravudevest.ro :)
    Îmi acord oarecum din oficiu, Domniţă, dreptul de a sugera folosirea cât mai restrânsă a "suspensiilor", în ciuda libertăţii ori invitaţiei la suspans. Trădează nehotărârea, şovăiala, nesiguranţă şi unele incertitudini. Corespondentul antonimic al acestora - certitudinile - atunci când lipseşte, creează dezechilibru. Un soi de Dezordine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru sfat. Voi incerca sa tin cont de aceste sugerari.

    RăspundețiȘtergere