joi, 10 iunie 2010

Revedere!

Niciodata nu am detestat atat de mult culoarea aceea a ochiilor atat de comuni. Insa in dimineata aceea erau distinctivi. Ura din mine a rabufnit peste toata imaginea pe care o avea omul pe care il cunosteam atat de bine si nu aveam sa il uit vreodata! Imbracat in rosu , haine de lucru si fata de moldovean fugit din penitenciare s-a facut remancata exact in fata ochiilor mei in drum spre gara! Era de necrezut, dupa atata timp sa il vad la o distanta atat de mica. Voiam sa il sfasii, sa ii fac rau , sa il fac sa simta cata durere a lasat in urma atunci cand a plecat in graba zilei de decembrie... Insa am apelat numarul care speram sa ma ajute, si regret atat de mult acum decizia luata! Masina lor alba cu numar in spate, a trecut de doua ori pe langa doi tembeli ce alergau unul dupa altul. Iar eu , ma postasem in mijlocul drumului timisorean sa ii ghidez spre calea buna incat sa se termine toata urmarirea asta , asemanatoare ca cele in filmele cu prosti... Girofarele erau pornite ce-i drept, insa nu ca ar fi speriat inculpatul care isi continua nestingherit drumul printre aleilei fara infundaturi, doar cunostea orasul atat de bine! L-am pierdut, inca odata , desi era in fata ochiilor mei, la nici macar 30 de centimetrii! Stiu insa ca il voi mai revedea vreodata si nu voi proceda la fel. Cat despre restul, un rebut al societatii cu 4 clase si recidivist, se pare ca are puterea sa calce in picioare intreaga putere de aparare a populatiei. Halal aparare...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu