sâmbătă, 19 iunie 2010

Reprodus

Am crezut ca odata ce timpul trece , va fi indiferent si privirea din trecut , si atingeri si... intamplarile ce ma faceau sa traiesc atunci...candva! Ciudat e insa faptul ca nu mai conteaza culoarea ochilor albastrii ce se oglindesc in ochii comuni si negrii ce sunt gazduiti de casa dezordonata ce e deschisa de usa din dreapta. Nu ma doare deloc pasul acela care imi faurea candva calea! Am invatat sa trec incet peste tot ceea ce ma ranea si sa nu simt ceea ce simteam in interiorul meu. Imi place faptul ca sunt atat de rea in ochii acelor oameni inselatori care nu vad in mine decat fizic. Nu vreau sa atrag , nu vreau sa primesc complimente si clipiri cu subinteles, vreau indiferenta acelora care cred lucruri fara insemnatate.



Nici macar nu pot spune ca sunt 'acasa'. Ascult fiecare secunda cum trece si as vrea sa treaca inca vreo 6 zile fara sa le pot simti prezenta. Sa nu fiu nevoita sa vad o copie mai micuta a lui tata, sa nu fiu nevoita sa simt iar aceleasi goluri in suflet si fortata sa zambesc fals. Nu simt nimic altceva decat ceea ce simteam acum ceva vreme. Singurul lucru care imi aminteste ca resedinta nu e aceeasi e peisajul pe care il vad pe geam. Nu stiu de ce e la fel , nu stiu cum e aceeasi oglindire insa in fata de alaturi ma vad pe mine intr-un stadiu mai putin avansat. Eu am trecut peste. Am invatat sa ador indiferenta. Ea insa , se cufunda in picturi cu cercuri rotunde , in scrieri grecesti si cuvinte pompoase. Eu traisem fara sa stiu ca macar cineva asa zis e pretundeni. Nu ma minteam ca cineva ma asculta. Nimeni nu era acolo si aveam ochii destui de deschisi si simteam suficiente lucruri incat sa stiu ca aveam dreptate. Si asta m-a facut sa fiu ceea ce sunt. Si sa pot trai chiar si atunci cand simteam ca nu am aer, sau ca e dat cu portia de cei care aveau puterea sa faca asta. Am invatat de-a lungul intamplarilor din viata mea ca nu trebuie sa ai lacrimi ca sa poti spune ca nu te simti bine, iar daca e vorba de un zambet fals uneori, stiu cu siguranta sa fac o copie fidela a realitatii...

3 comentarii:

  1. Poate n-ai fost suficient de sincera.Adolescenta uneori e prost inteleasa si tinde sa separe realitatea de intelepciune .Viata-i aspra si trebuie infruntata asa cum e; Bucura-te de bine si rau totodata,din amandoua ai ce invata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da. Stiu. Asa e. Insa e o vreme cand nu intelegi asta, si ai nevoie ca cineva sa iti fie alaturi. Te descurci singur..fara sa vrei sa mai fi intrebat mai apoi , de ce te-ai schimbat. Unele lucruri sunt pur si simplu asa pentru ca asa a trebuit sa se intample avand in vedere circumstantele. Dar de cele mai multe ori , esti tratat inferior doar pentru ca nu ai un numar mai mare la varsta... Si e pacat...

    RăspundețiȘtergere
  3. Nimic in lumea asta nu-i la intamplare,ba chiar e favorizata viata fiecaruia de antamplari ciudate ,anturaj, educatie si felul in care poti comunica cu cei din jur

    RăspundețiȘtergere