marți, 1 iunie 2010

O parte mai sensibila...

Inca o lectie invatata... Defapt inca un punct in plus la faptul ca oamenii nu sunt ceea ce par...

As vrea sa reusesc sa fac partile din mine una cu intregul... sa omor partea sensibila din mine... cea care da mereu sansa altor greseli si iarta oamenii la care tine... Da asta e inca o mare greseala.. Tine la oameni.. atunci cand nu mai mertita...cand nu mai sunt ceea ce erau... Cand nu mai e nici o sansa sa mai fie vreodata o cale in care sa fie totul bine... Iubesc partea din mine care trece pe langa problemele mele si ale lor fara regret... fara a se uita in urma... Rautatea din mine care se apara, jigneste in caz de nevoie si recurge la orice ar fi nevoie pentru a-si atinge scopurile...

Nu imi place deloc faptul ca pastrez totul in trecutul mintii mele... Si am atatea lucruri incat deja nici arhivate nu incap... Am dezamagit multi oameni, am ranit cativa...am distrus poate un numar mic dintre ei... Cu siguranta oamenii care tineau la mine vad in mine un inamic acum... As vrea sa am o zi, in care pot fi eu..si atat...fara repercursiuni... fara regrete...

Si cand spun ca regret anumite lucruri... ma refer la faptul ca m-am ridicat atunci de pe malul jiului...regret ca rozul nu a avut efect.... Ca am uitat ca augustul insemna si plecarea neamtului... Ca inca ma dor discutiile din parcul central...si faptul ca cei tari ca piatra veneau sa ma intrebe daca sunt bine si cel pentru care insemnam candva ceva nu... Mi-e dor de zilele dungate in alb si negru... ce acum sunt atat de gri.. Nu mi-e deloc indiferent ca nu voi ajunge sa-i vad genele lungi inainte de plecare... Mi-e greu sa stiu ca nu voi mai canta pe strazi ca nebuna... pentru ca versurile din cantec acum s-au capitalizat...

Asculta mai multe audio Muzica
As da aproape orice sa mai pot zambi la orele de religie cu atata copilarie in minte....sa trec podul peste jiu cu atata iubire in mine...sa stau in bratele sale pe scarile blocului meu sa aud 'va fi bine'... sa aud motorul masinii fara toba si sa imi vina sa il strang de gat putin cate putin...

Dar astea nu se vor mai intampla niciodata... indiferent cat de repede si cum ar ajunge viitorul in fata ochiilor mei... Am un drum vestic ce trebuie urmat indiferent de ce s-ar intampla... Asadar va trebui sa fiu o criminala a unei parti din mine... fara nici o sansa de a ramane in viata... fara nici un regret cauzat de absenta celei ce ma face mai umana decat ar fi fost necesar incat sa imi fie ... aproape bine...

Un comentariu:

  1. Nu stau lucrurile chiar asa. Stiu ca nu e atat de moarta partea sensibila din tine.Kiar daca ne mai ascundem noi cei care simteam ceva pentru tine inca mai conteaza cat de cat tot ceea ce faci dar nu in masura in care conta pentru ca sunt niste lucruri care neau ranit si am incercat sa te uitam...


    Ai grija de tine ca asta conteaza,sentimentele noastre pot pleca de tot sau se pot intoarce in cateva momente

    RăspundețiȘtergere