luni, 3 mai 2010

De cate ori?...


Azi noapte am adormit cu gândul la tine...
printre scările reci undeva...şi sucurile negre
Puţin ciudat!De ce să bem întunecat?
suficient de negru e în sufletul tau...
când vrei o adiere ca-n zi de primăvară...
începutul tău final...ţi-l aminteşti?

Te mulţumeşti cu statuete stupide
din oraşul sculptat sumbru de-un oltean,
când simţea probabil acelaşi sentiment:
tristeţe...suferinţă...şi graba de-a găsi
o copie infirmă a ceramicului 'eu'...
Minţindu-te încă o dată că-ti ajunge ea azi...

De ce-ai încercat să-nchizi mintea-ntr-un colţ
să nu-şi amintească de mine-ntr-o zi?
Înghite iar si astă noapte sărata lacrimă dulce...
Poate mâine vezi alt albastru-gri cunoscut,
sau prinde lacrima scursă..că înc-odată i-ai pierdut....


J.D.
11.noiembrie.2009

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu