luni, 5 aprilie 2010

Un ultim... PA!


Voiam să-ţi ucid privirea absurdă
Să-ţi absorb orice gram de viaţa de-atunci,

doar pentru a-l avea eu însămi şi-atât!
În camera unde fusesei absent
şi azi, şi ieri , şi-n clipele grele...

Îţi urăsc amintirea din holul verde şi strâmt.
Şi fermitatea mâinilor tale-mbibate-n minciună
ce ating atâtea siluete false feminine.
Da! Doare orice gând îl am despre tine
Şi faptul că eşti un suflet al oricărei 'ei'!

Aş opri paşii ce-i făcusem lăsându-te-n urmă
I-aş întoarce mai aproape de tine,
dar timpul nu-mi permite regretul acesta.
Iar visul mi-l inundă un 'el' şi un prezent.
Tu însă vei fi slăbiciunea mea! Şi trecutul!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu