miercuri, 7 aprilie 2010

Gand la inceput de'aprilie...

Nu ma pot decide ce sa fac cu viata mea... As pleca din orasul in care sunt acum si nu m-as intoarce niciodata... as schimba insa de multe ori macazul in momentul in care trenul merge in directia opusa a locului meu natal... As vrea sa urlu tare cat sa rasune in urechiile tuturor sa ma descarc...sa pot spune ce simt in sinea mea...fara sa-mi fie teama de esec...dar in urma cu cateva zile am avut o confirmare dureroasa prin faptul ca in vremurile de acum curvele inving totul... Nu mai conteaza sentimente, realizari, chinuri ... atunci cand in raza ta de actiune se afla femei naive dornice de aventuri... Sincer am momente cand as vrea sa fiu ca ele... doar sa nu mai stau pe acelasi covor si sa-l imbib de ape sarate care curg fara rost...Sa stiu ca azi telefonul imi suna si sa nu imi pese de ziua de maine sau de cea de ieri... Si totusi pe langa oamenii pe care ii deranjez...exista unii pe care sper sa ii pot numi prieteni si peste ani de absenta...Le multumesc celor care azi m-au facut sa rad..ce m-au tinut in brate si mi-au demonstrat ca poate absenta mea raneste...desi cred de multe ori contrariul... Nu vreau sa devin melancolica si nici sa fiu adepta curentului emo... insa... m-am saturat sa rad fara sens cand defapt as vrea sa existe doar o zi in care sa spun tot ce am acumulat de-a lungul timpului in mine... dar e prea mult timp ce ar trebui sa il restrang in cateva fraze care sa nu plictiseasca, sa nu aduca tristete...si sa nu devin paranoica ... si nimeni nu are atata rabdare sa asculte..si sincer..de ce as umple mintea prietenilor mei cu porcarii....asadar sper ca si maine sa fie o zi in care sa uit...macar pentru cateva ore... tot ce ma asteapta... si as vrea sa am imposibila certitudine ca tot ceea ce fac...are un sens... Sa existe cineva acolo care in sinea lui sa aprecieze stradania mea... sa se bucure sincer pentru mine... si sa am o mana care ma ridica oricand atunci cand simt ca solul imi joaca feste... Dar uneori e mai important ca atunci cand ai cazut...toti sa te lase sa cazi uitandu-se la tine...nu sa te ridice cineva... Prefer sa ma lase sa alunec...sa ma lovesc...sa vad realitatea... incat sa o pot lua de la inceput pe cai mai bune.... As vrea doar ca atunci cand am cazut...cineva sa se lase jos...langa mine....si sa ma stanga in brate ferm zicandu-mi doar atat : "nu esti singura...si totul va fi bine!"...si totul sa fie doar din bunatate, nu mila sau faptul ca ma cunoaste inca din copilarie...
Iar daca totul se clarifica intr-o relitate sumbra... imi voi desparti eu insami trupul de minte... si imi voi spune singura intr-una orice imi va fi necesar sa nu ma las invinsa... pentru ca cineva la randul lui trebuie ajutat sa treaca peste multe.... si orice ar fi sa-i inveti ca indiferent de azi...oricum in cateva ore va deveni un 'ieri' si va trece totul...iar cel mai important lucru e sa repeti mereu...atat lor cat si tie :"Zambeste!... Cineva acolo sus...te iubeste!!.....

9 comentarii:

  1. Jolanda...draga...stiu ce simti...poate pare banal..dar ma regasesc in tot ceea ce ai scris aici...si chiar as vrea sa nu fie asa..oricum ..succes,curaj..si fii sigura,ca undeva,cineva te iubeste..pentur ceea ce esti,nu pentru ce ar vrea sa fii...
    P.S.sorry,,am avut ceva probleme cu postarea comm pe pagina mea,dar cred ca s-a rezolvat...
    P.S2.Si "Un Paste fericit!" intirziat...:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Otilia... si intr-un fel imi pare rau ca ai simtit si tu ceea ce am descris mai sus...dar asta ne face ceea ce suntem pana la urma!

    RăspundețiȘtergere
  3. Jolanda, orice nou inceput necesita mult curaj. Si eu am plecat dintr-un oras mic...ce imi sufoca gandurile...aspiratiile. Am reusit sa supravietuiesc...ba chiar amfost fericita pe alocuri...ce e important e ca nu am renuntat la valori. Femei ieftine gasesti la tot pasul...calitatea iti e cea mai buna carte de vizita.
    Lupta pentru ce iti doresti...fa-ti un plan real si tine-te de el.
    Apoi...prietenii sunt prieteni tocmai cand te asculta...orice fel de tampenie le-ai spune! De=asta sunt prieteni.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am sa incerc Georgiana, asta vreau sa fac de mai bine de 5 ani..si sunt hotarata... Doar vreau sa simt ca toata stradania asta are un scop...ca cineva apreciaza, si ca voi avea cu cine sa imi impart castigurile si esecurile...

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma regasesc in unele randuri scrise de tine. Mai ales plecarea din orasul natal. Cu timpul, vine si acomodarea. Prieteniile sincere se leaga greu insa, mai bine singur decat sa fi inconjurat de oameni carora nu le pasa. Vei vedea ca bucuria vine din lucruri simple, pe care ti le poti oferi singura. Fii optimista!

    RăspundețiȘtergere
  6. Iti multumesc Roxana de incurajare...insa sunt dezamagita de faptul ca oamenii pe care ii numeam prieteteni erau doar cu un motiv langa mine..si nu eram eu ca persoana motivul...

    RăspundețiȘtergere
  7. Este o vorba: 99% din cei care iti bat la usa, vin sa ceara ceva!

    Si eu am patit-o .Si inca cu un prieten din copilarie..iti dai seama ca nu imi imaginam asa ceva. Doare la inceput dar ai sa vezi ca ai sa te "trezesti" intr-un punct in care pur si simplu nu-ti pasa. Nu vei simti nici macar sila pentru ei..nimic...ca si cum n-ar fi existat.

    RăspundețiȘtergere
  8. Roxana sper ca punctul in care nu imi mai pasa... sa vina cat de repede posibil , pentru ca doare dezamagirea asta..mereu as fi zis "oricine dar nu ei!" si defapt...

    RăspundețiȘtergere