joi, 29 aprilie 2010

Instinct de insecta





Desi era deja seara , o intreaga dupamasa ma cuprinsese pe scaunul de plastic din curte...Mi-aminteam pasiuni... Iar una dintre cele mai mari esti tu fiinta firava... As vrea sa fiu in locul tau, sa nu-mi pese de nimic...sa stai sa ma asculti si sa facem schimb de vieti... Sa vezi tu rautatea de-aici...si sa traiesc eu cu speranta ca pulberea vietii va sta pe aripile mele pana la capatul vietii mele...
Asadar...Fa inca un pas spre a deveni om, macar in unele sensuri...prefer sa fiu o insecta... Indiferent cat de scurta va fi viata ta.... Vino!... Apropie-te...nu vei mai avea motive de teama...Praful de pe aripile tale va disparea...dar nu vei avea nevoie...caci vor fi destui oameni cat sa te umple de praf desi dimensiunea dintre marimea noastra e exagerat de mare....
As vrea doar sa pot simti aerul ce-mi invaluie tot corpul...si sa zbor departe de tot ceea ce ma inconjoara acum.... Sa nu-mi pese daca tu, sau ceilalti ma acceptati... Sa imi pot petrece viata pe o frunza de copac...in apropierea unei ape...si singura mea grija e sa gasesc un bec aprins intr-o noapte calma pentru a-mi capta caldura pentru noua zi ce urmeaza peste cateva ore...

Vezi viata atat de simpla... atingerea unei simple picioruse firave...dar atat de brave incat pot sta pe vericala perfecta... o simetrie excelenta si o coloristica pe masura... O splendoare ce nu are cuvinte... Si pentru cateva momente macar... sunt acelasi TU... Si zbor deasupra celui ce m-a ranit..dar am grija de cei care m-au iubit... Vreau ca albastrul din mine sa te semnifice pe tine... ce-mi oferi orizonturi...ce ma porti printre valurile de aer...si ma faci sa trec peste orice rafala... Verdele meu e pentru stima celor care m-au sustinut mereu...cu multumirea fiecarui fir de iarba...frunza de copac... Galbenul e sentimentul meu pentru tine iubire...care esti doar a mea...si nu vreau a te imparti cu nimeni...caci nimeni n-a impartit-o pe deplin cu mine... Si negrul... acelasi pur si calm negru... e sufletul meu ars de oamenii ca cei pe care ii intalnesti azi... le oferi incredere... si ii sustii doar pentru a vedea cat de tare te dezamagesc si cat timp trece pana la urmatoarea gafa... Dar perfectiunea aripilor ma tin in suspans... Si ma fac sa trec peste toata rautatea fiintelor ce le vezi langa tine... Si par atat de inocente... Dar i-a mai priveste inca o data in ochii lor... Vezi realitatea?...

Iti multumesc pentru libertatea vietii mele acordata cu greutate... Nu uita draga fiinta... Natura umana te va desconsidera mereu... Va incerca sa iti taie aripile... Sa te invete ca nu esti bun de nimic...desi iti trebuie doar un orizont sa le demonstrezi ca nicidoata rangul lor nu va fi la standardele tale...
Praful aripilor mele insa nu rezista... iti ador viata... As da orice sa pot sta doar lipita de perete sa-mi incalzesc sangle putin...in loc sa-l vars pentru oameni... As vrea sa te intreb ceva... Fluturii plang?... Oamenii sunt slabi... isi varsa lacrimile mereu... de multe ori fara sens... si nu stiu sa zboare..e un mare defect... Dar eu...datorita tie... am invatat cum sa imi depasesc fortele proprii si sa ma desprind de pe sol...

Nu vreau insa sa te distrug... esti prea firav pentru viata de om... Prea pur pentru rautatea celor din rasa mea... Culoriile mele vor ramane la fel de obisnuite pentru ura de maine... iar tu nu vei fi singur niciodata...
Caci indiferent pentru cat timp...unde...si cat de singur vei fi... 'Efectul Fluture' iti va fi doar la o amintire distanta...

Certuri...

Daca as fi stiut ca odata cu spargerea vasului de la ea ar fi rezolvat toate probleme , l-as mai fi spart in mii de bucati... Am stat si am tacut, am trecut peste si am invatat sa inghit lucruri ce ma dureau, ma faceau sa ma simt un nimeni , sau pur simplu inferioara...dar toate astea doar cu gandul la o schimbare care speram ca va functiona de aceasta data... As fi vrut sa inteleaga ca lucrurile nu se rezolva prin ignoranta si nici prin cuvintele grele adresate. Aceleasi probleme ale lui le am si eu...in aceeasi masura, poate doar cu cateva in plus caci eu mi-am pavat un drum greu spre o facultate... Dar cer prea mult se pare ca el as ma inteleaga... Si as vrea sa am puterea sa plec fara sa privesc in urma, chiar si daca asta inseamna suicid... Nu vreau sa mai aud aceleasi certuri de care nu am scapat desi credeam ca va fi altfel din momentul in care anul trecut trenul spre vest s-a pus in miscare... Daca ma uit in oglinda vad aceeasi proasta, ce sta si plange ca o cretina... in timp ce altii o acuza de indiferenta... Urasc tot ce tine de mine, de prostia mea, de sentimentele mele si de oamenii care se afla in viata mea... Majoritatea sunt niste prefacuti...si ca sa scap de toti si de toate as recurge la orice...dar inca nu pot fi atat de lasa... In schimb astept momentul in care nimic din astea toate nu v-a mai conta...si atunci pot fi singura, in liniste si pace...pentru totdeauna...



Dar nu intotdeauna e asa... si as vrea doar ca momentul in care calea mea cea dreapta sa se iveasca odata...

miercuri, 28 aprilie 2010

Sentiment

Un singur lucru e in mintea mea acum...cat de mult au evoluat unele lucruri...dar stiu ca aceleasi chestii ce erau...vor fi mereu acolo ascunse intr-o latura a mea ce numai o singura persoana o cunoaste...
:X

...Imbracata pentru un CBO...Cu aceeasi mana veche ce ma tine strans...si observ cum am crescut cu aceleasi bune si nebune clipe... Poate e prea tarziu sa refac greselile vietii dar mai am timp sa fac altele noi...si nicio alta persoana n-ar fi demna de acest lucru daca ar fi fost altcineva...

UPDATE: CBO era prea scump pentru viata de student:)) asa ca am ramas la metoda clasica in Piata Libertatii...

Plictiseala...

Ma gandeam acum cateva secunde, daca vreunu din voi, cei care imi cititi blogul intelegeti ceva sau doar va ocupati timpul pretios pentru a sta inca o vreme logat intr-o lume virtuala...Oricum, chestia asta ma descarca...ma face sa ma simt mai libera..si ma scoate putin din lumea mea prea plictisitoare uneori... Ma intrebam ce fac cei care au plecat cu lucrurile mele, si macar de erau ale mele, dar ai mei parinti se straduisera sa mi le ofere... Nici nu stiu ce sa fac in momentul de fata, dar stiu ca nu pot continua asa, nu cred ca mai pot sta in orasul asta care credeam ca imi va oferi un viitor mai bun...si iata ca am deja 7 luni si ceva de cand Petrosani-ul nu mai inseamna un fel de 'acasa' pentru mine...si nici o schimbare... Aceleasi zile plictisitoare, uneori cursuri, seminarii, regie de emisie, montaje, articole, si office 2003...Nici macar ecusonul cu 'presa', nu ma face sa ma simt mai altfel... si totusi era visul meu...dar ce rost are daca nu le imparti cu cineva miciile bucurii sau ...nu conteaza pentru cei din jurul tau...As vrea o viata altfel... poate nu in Romania asta de cacat...poate doar la 200 de km spre vest...nici macar nu stiu, cert este ca observ ca nimeni nu iti e defapt alaturi...si asta doare, dar e o durere pe care o ador...si decat sa iubesti ceva ce nu merita, e mai frumos sa urasti ceva ce e demn de ura... Am plecat...la o noua plimbare pe drumurile orasului meu de..asa zis...vis...

duminică, 25 aprilie 2010

Eu...si-atat...

E 5 dimineata... ascult o melodie ce imi aduce multe amintiri...si nu de dezamagiri...amintiri bune..vremuri bune...vremuri cand eram indragostita si nimic altceva nu conta...Imi e dor de zilele in care voiam sa adorm doar pentru ca maine era o noua zi in care urma sa ma surprinda ceva... Si mi-e dor de ora 3...Atat..As vrea ca partea aia din mine sa iasa la suprafata si sa simt ca lumea nu e dominata de curve... Aveam zile cand zambetul unei persoane imi umplea ziua, imbratisarea simpla imi dadea curaj ca ziua de maine sa fie la fel de increzatoare ca si azi...iar corpul meu sa accepte mai usor durerea zilei de maine....E o melodie pe repeat, imi place sa imi amintesc mai mult de vremurile bune de care imi e dor... mi-e dor de prieteni pentru care contam eu... conta ce gandeam eu si mai ales ceea ce simteam eu...Nu umblau prin ei hormoni ce ii corupeau la greseli ce imi distrugea increderea si sentimentul suprem in acelasi timp...Dar se termina melodia si pana sa inceapa iar...am cateva secunde de luciditate...si in alea vad realitatea... Ca singura persoana pe care trebuie sa o iubesc...e cea pe care o vad in oglinda...si nu e narcisism...e pura si dureroasa realitate...


P.S. asta e melodia...

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Amintiri...din gradinita...

Spuneam ca voi pune un update la ceea ce ziceam anterior azi, dar nu vreau sa amestec starile... Am facut o plimbare pe malul Begai, si demult nu ma mai simtisem atat de ciudat...aceleasi maini stiute pe care le priveam si nu mi-erau deloc straine asa cum imi erau ieri... Am ajuns acasa cand nu mai era lumina prea multa, si am citit zeci de poezii de Bacovia...unui om ce poate nu le-ntelegea,dar m-asculta... Mi-am amintit si poezia copilariei mele, ce o invatasem la gradinita maghiara... si poate vi se pare ciudata... dar mie mi-a starnit amintiri ce mi-au smuls azi un zambet pe langa o imbratisare ciudata pe beton...

Cătelusul schiop ( Elena Farago )

Eu am numai trei picioare,
Si de-abia mă misc: top, top,
Râd când mă-ntalnesc copiii,
Si mă cheama "cutu schiop".

Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!

Si stau singur toata ziua
Si plâng mult când mă gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am să traiesc.

Si când mă gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!...

Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea să stau cu dansii,
Să mă joc si să-i ascult!

Dar copiii rai la suflet
Sunt urâti, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel...

M-a lovit din rautate
Cu o piatra în picior,
Si-am zacut, si-am plans atata,
De credeam ca am să mor...

Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea să-mi fie bun,
Si-as putea să-l musc odata
De picior, să mă razbun,

Dar il las asa, să vada
Raul, că un biet catel
Are inima mai buna
Decât a avut-o el.

Stare'a vremii...

E una din zilele alea mohorate, la propriu si la figurat...Aproape ploua afara dar nu asta e motivul pentru care ma simt asa... Defapt nici macar nu stiu motivul... Cert e ca nu ma simt bine...si nu fizic de aceasta data... Ma tot gandesc ce as putea face sa nu mai am starea asta. Ma gandesc la toate prostiile posibile si in acelasi timp nu ma gandesc la nimic.Simt doar un gol in mintea mea, in asa zisul suflet al meu... Am plecat sa ma plimb prin orasul asta magnific... Merita sa faci un drum pentru o punga de BakeRolls cu cascaval... Pun un update la textul asta mai incolo, n-am chef de creatii literare sau ceva...si nu stiu sigur daca problema e starea vremii de acum...

vineri, 23 aprilie 2010

Monoton..

Ma tot gandeam azi cat de repede a trecut ziua...E una din zilele in care am totul pe cap...practica,telefoane,chirie,cheltuieli...asa mai pe scurt...datorii... Nici macar nu stiu ce sa mai schimb in materie de mancare...ori la ce film sa ma mai uit ca sa treaca ziua de azi... Ah, mi-am adus aminte de versul ala " traiesc cu gandul ca maine e maine, stii? Si sper sa treaca mai repede ca azi...ma pis pe ea de zi..." cam asa m-am simtit azi toata ziua... Nu am apucat sa adorm repede, asa ca se facuse deja lumina afara cand am inchis ochii...Dupa vreun somn de 4 ore eram deja in tramvai spre redactie...Ce magnific...visul meu devenit realitate, cica... Dar vorba cunoscutiilor mei...una e sa zici " Vin de la Timisoara..." Da, cum sa nu...

joi, 22 aprilie 2010

Prieten...

...Sincer nu stiu prea bine cum sa incep...dar cred ca voi intra in subiect pe parcurs... Trebuie sa scriu iar descifrabil pentru voi care cititi...si cu subinteles pentru anumite persoane... Era perfect normala ziua pana acum...stateam de vorba...defapt incercam sa fac asta...in urma cu cateva minute cu un prieten...Nu conteaza care este el... Aflasem ca imi citeste blogul... Si m-am simtit ciudat... Si nu pentru ca as fi avut ceva de ascuns, asta sunt eu...si daca e prieten intr-adevar ar trebui sa accepte...Era un sentiment ciudat sa stiu ca unele adresari erau pentru persoana respectiva si le stia...si se abtinea sa aibe vreun comentariu asupra acestui fapt (pentru ca in general are comentarii la toate)...Era insa si un sentiment de linistire..pentru faptul ca stia ceea ce simt in unele momente...si isi ocupase cateva minute citindu-mi randurile chiar daca viata ne-a cam impins pe drumuri diferite...Dupa scurta discutie purtata simteam ca eram acuzata de ceva anume, de uitari despre anumite lucruri, de faptul ca de unele evenimente scriu iar de altele nici nu-mi aduc aminte... Dar nu e chiar asa. Le stiu acolo in mintea mea undeva, doar am nevoie de un impuls sa imi dau seama despre ce subiect este vorba. Nu imi pot restrange intreaga viata in cateva randuri sau amintiri. Desi par putini...sunt totusi aproape 20 de ani de clipe petrecute pe care nu le pot categoriza dupa importanta ori simtire la momentul respectiv. As vrea ca macar odata sa imi zica direct ceea ce ar avea impotriva mea, sau sa recunoasca lucrurile cu care ma sustine. Nu inteleg ce l-a schimbat asa si de ce vede in mine un inamic... Nu-mi amintesc evenimentul din august...nu...nu stiu care an cuprinde acea amintire marcanta pentru el...Ne marcheaza lucruri si sentimente diferite in momente diferite... nu ar trebui sa fiu acuzata de amnezie... Si daca gresesc, ei bine imi cer scuze, dar vreau doar sa stiu de ce atata negativism... As mai scrie multe, caci mai am de zis sute de fraze, zeci de clipe imi stau acum in minte dar nu tot trebuie postat...imi golesc mintea de amintiri ce ma descarca aici... dar le arhivez si pe restul... Si in plus, tot ceea ce s0a intamplat in viata mea va ramane in inima mea undeva...


si da...tu amicul meu..esti unul dintre ele...

Citand ultimele fraze... "Bine, sper sa fie si ultima...Nu vreau sa fiu interviul nimanui .. nici subiectul nimanui de pe blog"

Asa ca tot ce imi ramane e sa merg pana in camera..sa imi iau oglinda si sa imi repet ca sunt o proasta pana cred asta...

Rac



RAC


De-aş inţelege zodiacul
Şi falsele lui definţii
Aş aprecia cinstit şi racul...
...Te-aş regăsi la caţiva pasi inapoi...
aş căuta amintirile plăcute
şi m-aş intoarce-n trecut pân' la tine
Te-aş strânge de mână şi-am fugi
La doar un pas in faţa...sau..
departe-n inocenţa din copilărie...

Am trăi-n trecut un prezent impreună
Ne-am săruta pe pietre de milioane de ori.
Ar fi iar inceputul de-aş face doi paşi in urmă
să revăd zâmbetul de leu făra fiori...
Aş fi totul pentru tine doar;
Un viitor,prezent dar un ales trecut
dar nu pot,n-am cum să merg constant inapoi...
Ce pot e sa iubesc un prezent intr-un demult!


[J.D.]
2009

Frumoasa tara, Romania....

Am promis catorva persoane ca le voi arata Romania... Sa nu fim rai...e o tara frumoasa..din punct de vedere al peisajului...doar oamenii sunt necivilizati...si hai sa recunoastem... ca e real versul " la noi si in spitale e mai murdar ca la altii pe strazi " ale rapp'erilor nostrii... Ma tot gandesc cu ce sa incep...sa arat lucrurile frumoase?...ca sa aud "Roumania is a beautiful country"...dar poate vine strainul aici si ramane dezamagit... Dar aceasta tara ma gazduieste de multa vreme...asa ca voi combina realitatea cu infrumusetarea...

# Aici e clipul de promovare al turismului de aici... E realitatea... dar putin mai mult infrumusetata...



I can say that every place has its unique beauty...

# Aici e alt clip despre o Romanie frumoasa... ( cu specificarea ca acel castel e de-a dreptul surprinzator.. Castelul Huneazilor din Hunedoara - merita - )



# Nu sunt vreo agentie publicitara...si nici un fan al tarii dupa cum v-ati dat seama din postarile anterioare...dar e o tara ce are un peisaj extraordinar...dar adevarul e ca nu stim cum sa il punem in valoare...



If you thought that Romania is only about Dracula.. This video can tell you more about castles...Hope to enjoy...



# Partile bune ale tarii... insa din pacate trei sfert din europa ne categorizeaza ca "hoti", "tigani" , "prosti" sau "inculti"...sau multe alte jigniri care nu-mi vin in minte... Mare pacat de cei care reusesc sa se afirme..desi putini sunt acei oameni... Coruptie? In Romania? NU!!...Aici e resedinta ei... Saracie?Doar la cei care nu au pile, nume de familie cunoscut sau nu au furat candva... Cultura?..DA! sincer exista ...dar prea putini care sa acopere incultura unor categorii sociale...
Exista si o parte din aceasta tara pe care ne e rusine sa o afisam.. Stiu ca multi care se vor uita pe blog ma vor contrazice sau nu vor recunoaste ca am dreptate... Da , Romania e o tara frumoasa...extrem de frumoasa...insa pacat de faptul ca e locuita de oameni atat de necivilizati....

Din pacate imaginiile sunt reale ...


Asta e insa Romania...cu bune si cu rele.... In rest ramane doar sa te convingi....

So, Roumania it's what you want to belive...

marți, 20 aprilie 2010

Roman? NU!...



Am stat 2 ore cu ochii inchisi azi sa adorm...am incercat si acum jumatate de ora...dar nu reusesc...nu stiu inca din ce cauza...Voiam sa vizionez un film dupa ce schimbasem cateva vorbe cu cativa prieteni de-acasa... si...am primit un mesaj...defapt hai sa spunem mai direct... un mass pe messenger ca pricepe mai multa lume... Era un link...si din lipsa de ocupatie dau click...se deschide pagina de youtube...si ca titlu avea "anti-unguri"... Instant mi-a starnit interesul...M-am uitat pana la capat la filmarea respectiva si am citit din nou ce scrisese patriotul din lista mea de messenger... Cu toata indiscretia injura ca la fermoarul cortului...descria organe sexuale si tematici sexuale... Si evident ,nu scrisese corect gramatical in limba romana pe care o iubeste atat de intens... Am continuat sa ma uit la celelalte clipuri pe aceeasi tema... aceleasi postari...injurii si dovezi clare de cultura lipsa a celor care scriau... Nu am spus niciodata ca toti romanii sunt rasisti... Da! Si eu sunt rasista, cu rromii, dar doar cu unii...defapt nu e vorba de rasism...e vorba ca urasc tot ce contine incultura...fie roman, ungur , rrom sau orice rasa.. pur si simplu urasc scursurile societatii. Dar iata ca au ajuns cumva ( si inca ma gandesc cum au ajuns la performanta asta ) sa isi creeze un cont pe anumite site-uri si fara prea multa documentatie despre origini, tara, istorie, cultura ...fiecare prost se apuca sa categorizeze anumite aspecte despre un popor anume... Romanii clar au avut mereu ceva cu ungurii si invers... Dar sa nu generalizam... Asta insa n-a contat atunci cand eu erau copila de clasa 1 sau a 2 si cei de clasa 7-a ma pandeau in fiecare zi sa ma bata... doar pentru ca sunt de origine maghiara... Ba mai mult...parintii mi-au fost martori de multe ori in viata mea cand am avut probleme din aceasta cauza... Nu odata ajunsesem acasa cu ochii vineti sau plangand pentru ca patriotii aveau ceva cu mine...Nu ma vedeau ca om niciodata..nici nu ma puteam juca vreun joc cu ei... parca eram un mostru.. Dar nu mai conta asta dupa ceva vreme...ma obisnuisem si eram fericita de faptul ca sunt altfel decat ei... Am avut insa probleme si cu inscrierea in clasa 1... Trei saptamani mama mergea zi de zi la scoala sa rezolve cumva ceva... Ajunsesem in 1E dupa ceva interventii...de ce? Eram de nationalitate maghiara si scoala era una romaneasca... dar iata... ca dupa atata vreme am ajuns sa cunosc limba aceasta mai bine decat 30 % din romani... Si indiferent ca s-au obisnuit cu mine sau nu...sunt mandra de ceea ce sunt..asa cum sunt.. pentru ca da! NU SUNT ROMANCA! Si imi place asta...

sâmbătă, 17 aprilie 2010

April...

I dont know what can I say today... is 17th of april...2010... I remember how was my life 3 years ago...That city,that walk...my friends...that cry...And the most i remember is the cold hand who hold my hand...and a little scary kiss...it mean a 'yes'...at that wierd quiestion... I miss old times, old walks... Now is far away almost everything...and I'm just here...alone...with cold hands who cares about me...I hope... I hate this life in this city...but it was my dream... I dreamed about this big city...but now I realize that it's a mistake... but it's my future... Just one more dream I have.. Please care about me...help me...be there...and love me forever...My memory, and my hands will always be with you! I promisse!

Daca pozele'ar vorbi...

Desi ziua de azi are o alta conotatie.. sper ca cine e in cauza, sa inteleaga starea.. Nu am chef de povestiri lungi azi... si nici de amintiri ...de trecut si nimic ceea ce contine un gram de suferinta...Mi-am dat seama ca pierd prea mult traind in vremurile ce nu mai sunt...indiferent ce as face nu le pot aduce inapoi...si pierd mult facand din prezent un trecut pe care maine il voi regreta...Si stiu ca momentant, acum , nu sunt ceea ce imi doream sa fiu...As vrea sa imi raspunzi (...)'am calcat pe urmele tale inca o data...dar acum te las linistit in lumea ta de gheata'.As fi vrut sa fi lasat orgoliul tau prostesc la o parte...si macar atunci cand ma vezi...sa ma tii in brate si sa-mi spui ca esti mandru de mine...si orice ar fi..sunt parte din sangele tau...indiferent ce as face... Multi dintre voi nu vor intelege melodia pe care o postez impreuna cu acest nou comentariu de-al meu...dar cei care vad in mine mai mult decat un obiect sexual sau un viitor trofeu.. ar intelege... Lasand restul la o parte...zic doar atat ..."Doar in poze imi mai vad zambetul...greselile pe care le-ai facut in viata...te costa!... " Restul... asculta...

miercuri, 14 aprilie 2010

Practicant....

Seara primei mele zile petrecute in redactia de stiri... Nu e tocmai asa cum ma asteptam avand in vedere ca 5 ore am stat fara rost pe o canapea iar langa mine erau cate 3 sau 4 jurnalisti cu experienta... Oricine m-ar fi contrazis la faptul ca am descoperit miraculosul leac al invizibilitatii l-as fi atacat irevocabil...caci azi eram pierduta in decor pentru oricare din ce aflati in aceeasi camera cu mine... Nu parea ca ar fi deranjat prezenta mea in nici unul din cazuri... Stiam insa stirii ce aveau sa fie prezentate...cu cateva ore inainte de a afla si restul telespectatorilor... Dar eram oarecum dezamagita de tot ce se intampla... desi la vazul usii de culoare rosu inchis... ritmul inimii mele batea surprinzator de repede... M-am uitat inca odata la placuta pe care scria simplu "Redactia Stiri" inainte sa apas manerul ce deschidea usa... Am intrat increzatoare...si fericita...dar nu mult timp a durat pana sa trec la a fi absenta... Am plecat intr-un final cu masina romaneasca a TVR-ului ca doar e televiziunea Romana...trebuia patriotism...Am vazut pentru prima data antrenament de balet...miscarile pline de gratie a micilor eleve...primul interviu in spatele camerelor... Sper ca e un inceput promitator...si totusi dupa toate neplacerile... Ma bucur de faptul ca eu am reusit sa fac asta... Si le multumesc lor...celor care azi au vazut un practicant in fata ochilor lor atat de ocupati cu stiriile de actualitate...

Cu ochii deschisi!...

Iar dimineata... desi e orasul care credeam ca imi va oferi mai multe oportunitati inca am lucruri care estompeaza fiecare cale de iesire din cotidian...Dar am inteles faptul ca daca as fi ramas acasa, nu s-ar fi schimbat nimic...Ma tot gandeam de ce unii oameni promit lucruri de care nu se vor tine niciodata, trec zile...odata cu ele trec si anumite sperante care la un moment dat iti luau respiratia de emotie...sau durere...Si singurul lucru care il stiu acum... e ca indiferent de cei ce i-am iubit...sau inca ii iubesc... fie ca sunt langa mine sau nu... E randul meu sa plec, sa las totul in urma...Si sa-mi ascund sentimentele care sunt doar slabiciuni ce te fac un ratat in fata omului caruia nu ii pasa de nimic decat de el insusi...
Lasa teoriile la o parte... e timpul sa plec...la practica din nou... De parca ar ajuta la ceva....

Si inca ceva..fara vreo jignire la regnul masculin... Sau vreo anumita conotatie... A nu se intelege gresit !! Iubesc 'chestiile' astea aducatoare de durere... sperante si sentimente ciudate... Recunoscand totodata ca tot ei...te pot duce pe culmile fericiirii...E doar amuzanta si..poate putin dedicata unora din viata mea...pentru motivele in care habar nu au ce fac...si aleg decizii fara sa se gandeasca la consecinte:


O veche melodie pe care o ascultam in anumite situatii...Unii se simt :)...


PS. Sper ca nimeni sa nu se simta jignit sau sa interpreteze altfel ceea ce am postat... b'Bye

luni, 12 aprilie 2010

Hiányzol...


..Mindig kísért egy fájó gondolat...Gondolsz-e majd rám?...Gondoltál rám ? Hianyzok?... Es ... Kerlek...Sose búcsúzz el...Tuddod?...Újra eljön majd a hajnal,es van ki vár, hogy visszatérj...valaki var itt...lehet mindig...vagy csak holnapig...Nincs már idöm most... de akkarom mondani...hogy...szeretem volna ...ha a vonaton te is ott lennél... Most csak ott kel maradjal... és remélem hogy várod hogy legyek ott valamikor... Vigyáz magadra...és álmodj...

Adio...


In vremea asta toata care a trecut... si nu am scris...si nu am mai permis nimanui sa ma cunoasca, nu m-am lasat purtata de val...si mi-am ingropat sentimentele...imi dau seama... ca... parca am uitat sa exist... E asa sec tot ce se intampla.. Vad inca aceleasi lucruri care nu s-au schimbat in ciuda faptului ca eu sunt total alta...
Tu inca nu imi spui ce simti... Nu vrei sa ma vezi... Ma privesti trist atunci cand imi vezi ochii dimineata, dar exista rar seri in care zambesti cand zambesc si eu...
Vreau doar sa stiu raspunsul la cateva intrebari...Da! Am multe intrebari...si nu sunt interviuri...si doar pancarte care imi condus drumul vietii mele in functie de raspuns...Una din cele mai mari intrebari e ... ' Te mai gandesti la mine atunci cand imi spui ca m-ai uitat?' ...
Am cateva momente de slabiciune care stiu ca ma vor costa scump...dar poate va fi la fel de criza in sufletul meu incat sa-ti raman datoare cu suficiente lucruri incat sa te intorci candva...
Si-n urma cu cateva minute am aflat!...Ca nu meriti nimic din ce pot eu oferi... Si cu asta inchei tot subiectul care te'a continut vreodata pe tine! I-ati adio...Mintea si inima mea te-a aruncat in strada!



E ultima data!..Promit...

De ce ...fix..ea...?


Imi petrec cateva zeci de minute vorbind la casti cu cineva...si uneori tastant printre picurii de ploaie... A trecut si prima mea zi de practica...Ma uit la cainele din curte...care vede lumea altfel, si nu din pricina ca e doar un animal..ci pentru ca e orb...Eu nu as suporta viata cu vreun asemenea defect...si in lucrul acesta m-a depasit, are mai multa putere decat mine...Mi-e dor de Petrosani , de povestea cu ac'ul...poate o voi spune odata...Ascult si o melodie in maghiara...si asta ma duce cu gandul la multe care nu contin tara asta... Mi-amintesc cum eram exclusa de atatea ori cand mi se afla nationalitatea... de cate ori copii mai mari decat mine ma considerau o impostoare si un obiect de incasat lovituri..Insa ma duce cu gandul si la Kibed...la tara...la certurile din fiecare vara...Mi-e dor de tot...dar trebuie sa imi continui drumul pornit... Postez si melodia...desi pun pariu ca nu o va asculta multa lume...dar...stii ce?Asta's eu...nu ma mai prefac... indiferent ca iti place sau nu...

Versurile..pe mine ma duc cu gandul la multe... pe scurt..e vorba de un anumit gand la intrebarea "de ce fix ea?"... Eu insami incerc sa imi gasesc raspunsul la intrebarile astea...De ce o alta "ea" imi i-a locul in multe chestii?... De ce incep sa ma schimb si sa renunt usor la lucruri importante? E doar o etapa?... Si inca ceva...voi ...cei ce ma cunoasteti.... Conteaza ca sunt eu...sau ...alta?...

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Drum...bun..

Sunetul rotiilor de tren imi inunda cu usurinta urechiile...iar linistea din tren si temerea din mine mi-aminteste in fiecare secunda destinatia... Ajunsesem acasa la limita... cu nici 20 de minute inainte de plecarea spre gara... iar tata se alinta ca un copil de cel mult clasa a 4-a printre tufele ornamentale din centru evitandu-ma de parca era un joc de-a v-ati ascunselea in familie... Dar eu si mama ne urmam drumul la gara... si nu as fi vrut sa o port singura printre atatia oameni care nu au altceva de facut decat sa traiasca prin scandaluri si sa se hraneasca cu temerea oamenilor slabi...bineinteles...ei umbland in haita si atacand doar oameni singuratici...Tata ne urmarea...probabil ca in vremurile bune ale mamei din timpul locului ei de munca...se pare ca inca ii placea lui tata ascunzisurile printre dulapuri doar ca acum era in oras...si nu intr-o magazie... Se pare ca nici pana acum nu s-a maturizat..Si asta ma duce cu gandul la altcineva...
Care insa sper sa o faca inainte sa nu fie prea tarziu...Coborasem de data asta pentru ultima data scarile tablate ale pasarelei... Si am ajuns sa vad liniile de tren periculos de
aproape... As fi dat aproape orice sa ma intorc inapoi, sau sa stiu ca destinatia e doar o banca verde veche sau o cafea cu 1 leu la pahar de plastic... Insa biletul albastru imi confirma data...destinatia...si ora care se apropia chinuitor...
Mare mi-a fost mirarea sa vad patru persoane care se apropiau de mine... si ma priveau ciudat... Grasu cu zambetul larg...Diana...Tanase care radea mai mereu..si Aleks... venisera in gara... nu stiu cu cata placere...si nici din a cui initiativainsa... a insemnat mult pentru mine... Am putut sa le spun doar "ai grija de tine" caci de mai mult nu voiam sa aud...ma simteam de parca plecam si nu stiam cand ma intorc...stiam doar ce ma asteapta si nu e deloc placut... As fi vrut sa nu fi fost singura acum aici... asteptand sa treaca timpul mai repede decat orice... dar...n-aveam de ales...Am avut deja-vu'uri ciudate in momentul in care cateva secunde nu eram singura in tren... Se-auzea insa sunetul de plecare al trenului...iar ei ramaneau in urma...impreuna cu mama... Trenul era deja in miscare...si nu in mult timp...inca doi oameni isi fluturau mainile sa ma salute putin mai departe de locul unde stateam cu ei... George si Cosmin se agitau si ma faceau sa zambesc cand imi faceau cu mana...si as fi vrut sa lungesc acele cateva secunde cat i-am vazut... Am o presimtire rea in legatura cu tot ce ma asteapta acum...si mi-e o teama enorma... si nu stiu daca tot ceea ce s-a intamplat acum seara a fost facuta din interes sau pentru simplu fapt ca eu ca persoana insemn ceva... Oricum...O respect pe mama ca rezista la tot...
Le multumesc tuturor pentru ziua toata...plimbarea de azi...Pufuletii de pe iarba si chiar si racorii apei de azi... aparitiile lor...si in special faptului ca ma sustin...si am un regret enorm pentru ca plec, dar un motiv in plus sa ma intorc..
Iar pe tata?... Pentru copilariile lui?...Nu am sa il iert niciodata!

vineri, 9 aprilie 2010

Cateva ore...

Am ajuns sa imi petrec si ultimele ore din vacanta din orasul meu natal...imi vor lipsi multe...Plimbarile pe ulite, discutiile extravagante...dar cel mai mult unii dintre ei... dintre cei care poate ar face multe pentru mine...Cei care isi fac zidul de aparare cu mine in interior... si nu ma lasa vulnerabila in fata miilor de lucruri rele care ma asteapta de-a lungul vietii.. Nici nu mai am timp... am de pregatit bagaje...si sa fac o ultima plimbare... pentru o perioada pe aceste strazi... Si poate sa ii mai strang odata in brate pe cei care si-au impartit timpul cu mine... desi e un sentiment complet dureros...dar stiu sa ma prefac indiferenta..cred ca eram un elev bun la scoala de actorie... Am plecat... sa nu pierd minute ce-ar putea insemna mult... b'bye...

joi, 8 aprilie 2010

Indiferent?...

Ma distreaza enorm faptul ca am ajuns in stadiul in care sa nu mai pun atatea la suflet asa cum faceam in urma cu un an...Oricat as vrea sa imi mai starnesc lacrimi...ceva opreste apa ochiilor mei sa curga asa cum o faceam candva... Parca totul e mult mai simplu... si vorba aia ..." si daca dragoste nu e , parca e bine"... Nu ma mai dor atat de tare replicire acide, ma amuz la telefoane ciudate si rad de faptul ca roata se intoarce mereu... niciodata nu as fi crezut ca voi ajunge atat de indiferenta la tot ce tine de viata mea sentimentala si la cei care o contin... dar pan' la urma cred ca toata schimbarea asta are doar o singura definire...un singur cuvant... pur si simplu... maturizare...

miercuri, 7 aprilie 2010

Gand la inceput de'aprilie...

Nu ma pot decide ce sa fac cu viata mea... As pleca din orasul in care sunt acum si nu m-as intoarce niciodata... as schimba insa de multe ori macazul in momentul in care trenul merge in directia opusa a locului meu natal... As vrea sa urlu tare cat sa rasune in urechiile tuturor sa ma descarc...sa pot spune ce simt in sinea mea...fara sa-mi fie teama de esec...dar in urma cu cateva zile am avut o confirmare dureroasa prin faptul ca in vremurile de acum curvele inving totul... Nu mai conteaza sentimente, realizari, chinuri ... atunci cand in raza ta de actiune se afla femei naive dornice de aventuri... Sincer am momente cand as vrea sa fiu ca ele... doar sa nu mai stau pe acelasi covor si sa-l imbib de ape sarate care curg fara rost...Sa stiu ca azi telefonul imi suna si sa nu imi pese de ziua de maine sau de cea de ieri... Si totusi pe langa oamenii pe care ii deranjez...exista unii pe care sper sa ii pot numi prieteni si peste ani de absenta...Le multumesc celor care azi m-au facut sa rad..ce m-au tinut in brate si mi-au demonstrat ca poate absenta mea raneste...desi cred de multe ori contrariul... Nu vreau sa devin melancolica si nici sa fiu adepta curentului emo... insa... m-am saturat sa rad fara sens cand defapt as vrea sa existe doar o zi in care sa spun tot ce am acumulat de-a lungul timpului in mine... dar e prea mult timp ce ar trebui sa il restrang in cateva fraze care sa nu plictiseasca, sa nu aduca tristete...si sa nu devin paranoica ... si nimeni nu are atata rabdare sa asculte..si sincer..de ce as umple mintea prietenilor mei cu porcarii....asadar sper ca si maine sa fie o zi in care sa uit...macar pentru cateva ore... tot ce ma asteapta... si as vrea sa am imposibila certitudine ca tot ceea ce fac...are un sens... Sa existe cineva acolo care in sinea lui sa aprecieze stradania mea... sa se bucure sincer pentru mine... si sa am o mana care ma ridica oricand atunci cand simt ca solul imi joaca feste... Dar uneori e mai important ca atunci cand ai cazut...toti sa te lase sa cazi uitandu-se la tine...nu sa te ridice cineva... Prefer sa ma lase sa alunec...sa ma lovesc...sa vad realitatea... incat sa o pot lua de la inceput pe cai mai bune.... As vrea doar ca atunci cand am cazut...cineva sa se lase jos...langa mine....si sa ma stanga in brate ferm zicandu-mi doar atat : "nu esti singura...si totul va fi bine!"...si totul sa fie doar din bunatate, nu mila sau faptul ca ma cunoaste inca din copilarie...
Iar daca totul se clarifica intr-o relitate sumbra... imi voi desparti eu insami trupul de minte... si imi voi spune singura intr-una orice imi va fi necesar sa nu ma las invinsa... pentru ca cineva la randul lui trebuie ajutat sa treaca peste multe.... si orice ar fi sa-i inveti ca indiferent de azi...oricum in cateva ore va deveni un 'ieri' si va trece totul...iar cel mai important lucru e sa repeti mereu...atat lor cat si tie :"Zambeste!... Cineva acolo sus...te iubeste!!.....

luni, 5 aprilie 2010

Un ultim... PA!


Voiam să-ţi ucid privirea absurdă
Să-ţi absorb orice gram de viaţa de-atunci,

doar pentru a-l avea eu însămi şi-atât!
În camera unde fusesei absent
şi azi, şi ieri , şi-n clipele grele...

Îţi urăsc amintirea din holul verde şi strâmt.
Şi fermitatea mâinilor tale-mbibate-n minciună
ce ating atâtea siluete false feminine.
Da! Doare orice gând îl am despre tine
Şi faptul că eşti un suflet al oricărei 'ei'!

Aş opri paşii ce-i făcusem lăsându-te-n urmă
I-aş întoarce mai aproape de tine,
dar timpul nu-mi permite regretul acesta.
Iar visul mi-l inundă un 'el' şi un prezent.
Tu însă vei fi slăbiciunea mea! Şi trecutul!...

duminică, 4 aprilie 2010

Urasc!!!...


Mereu am crezut in bunatatea oamenilor... in partea plina a paharului...si nu conta ca paharul se umplea... il gauream adesea sau il inclinam....trecand peste pasii care ma calcau in picioare si lasau urme adanci...Dadeam cate o sansa fara sa fac reclama din asta...ci pur si simplu inchizand ochii, bandajandu-mi sufletul si peticindu-mi inima si treceam mai departe... pentru nimic ... ci doar pentru a ma lovi inca o data de peretele realitatii pe care refuzam sa o cred...lasam deja dare de sange in urma pasilor mei de durere si nu conta pentru nimeni... treceau mai departe cu nepasare...ba mai mult...unii din ei mai puneau sare pe rana...sau cine stie...altii poate mi-ar fi facut cu placere alte rani mai adanci...decat sa le vindece pe cele create...Am auzit de zeci de ori texte de iubire si dovezi de doi bani prefabricate...dar ura lor era reala...plina de placere... Urasc oamenii care se autonumesc prieteni de-ai mei...ma urasc pe mine pentru ca ii consider prieteni...cand ei m-au extermina cu totul..si mi-ar distruge si amintirea din memoria lor si a celor pe care vor sa ii obtina... Ma urasc pe mine pentru ca am iubit fara sens, ca am iertat cand trebuia sa trec nepasatoare, ca m-am oprit cand trebuia sa merg mai departe... Ma urasc ca am plecat, ca sunt prea slaba sa rezist... dar ma iubesc ca am avut curajul sa-i infrunt pe toti...si-mi promit mie ca-mi revin...si-ti promit tie...Tu! Cel ce ma ranesti si ma vei rani de azi inainte...ca ultimul pas ce te va calca va fi greutatea mea intr-o pereche de Rbk-uri numarul 37... Nu uita!...fie ca sunt cazuta la pamant sunt cea pe care ai vrea sa o inalti dar nu vei avea ocazia... si indiferent ce simti nu conteaza...pentru ca sunt pregatita sa te-nfrunt cu ura... Adio!

O prima zi...de Paste...


E 8 fix...cel putin acum cand m-a m apucat sa scriu...Cred ca mi-am pierdut din farmecul cu care scriam candva...E prima zi de Paste, si m-am trezit devreme , desi ieri fusesem pana pe dimineata la Inviere, apoi la o bere cu prietenii...sau...asa se zice... Era cel mai nou local deschis...micut si putin fara rost fata de cele din Timisoara, insa nu asta conta... M-am asezat langa Aleks si Grasu... si nu am vorbit mare lucru, mai ales ca nu prea aveam asupra mea priviri primitoare din partea femelelor din zona... Am avut si un moment de slabiciune, care sper sa nu ma coste prea mult... si desi simt ca nu a insemnat mai nimic pentru nimeni... stiu ca daca as fi avut ocazia sa mai trec de usa alba de termopan...as face-o cu placere... M-am gandit la acea ferma strangere de mana pe parcursul unui drum de intoarcere..sau de plecare..., dorinta arzatoare cu care eram tinuta in brate in fractiunile de secunda de la final... ma fac si acum sa-mi controlez mainile sa nu isi piarda cumpatul... Dar stiu ca maine nu va mai insemna nimic, la fel cum azi nu au avut nici o importanta... ar fi trebuit sa fie altfel...stiu asta... Insa viata merita traita asa cum e ea... si sper ca acea promisiune de prezenta indiferent de forma sa ramana realitate pe tot de-a lungul vietiilor noastre...

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Liber sa alegi?...

Desi nu e o melodie pentru perioada in care suntem... Cred ca multi se regasesc in versurile melodiei de mai jos... Cel putin... eu da...si sunt sigura ca si tu...

Ajun...de sarbatoare acasa...


Ajun de sarbatoare...cateva minute si voi calca pe aceeasi pasi pe care ii facusem candva de mult in fiecare seara....Am ajuns ieri in Petrosani... si din momentul in care vazusem gara...ma simteam de parca nu as fi plecat niciodata...parca nimic nu se schimbase nici cand am incercat sa gasesc vreo modificare la plimbarea de-azi noapte... Si acelasi ras a lui tata...care ma provoca... Azi am vazut ca lucrurile nu sunt cum ar fi trebuit sa fie... cel putin in unele privinte... Biserica nu o voi vizita maine asa cum imi propusesem... Dar insa m-am convins pe mine insami sa nu mai lasa garda jos in fata nimanui...indiferent de lacrimi... regrete sau iertari... Oricat as vrea sa iert...ranile exista... Dezamagirile persista...si vor fi mereu... Asa ca pentru nimeni nu mai e nici o sansa..n-are nici un rost... cu atat mai putin nu exista vreo sansa de mai mult intre mine si trecutul meu... Dar...sa lasam asta acum... Conteaza doar... ca e Pastele!!...asadar... va urez :

~ PASTE FERICIT TUTUROR!!!! ~


vineri, 2 aprilie 2010

In drum ...spre casa...


In drum spre gara imediat... Si ma voi plictisi din nou in acelasi tren in care va fi acelasi peisaj plictisitor mai mult de 7 ore... Voi face aproape o norma intreaga pentru o vizita acasa... Sper sa merite... Sa nu aud aceleasi ecouri ale trecutului meu care inca nu mi-au iesit din minte... Si nu cred ca le voi uita vreodata... Inca 10 ore si voi pasi iar pe aceleasi betoane ale garii unde mi-am petrecut ceva timp din viata... Doar ca de aceasta data...am un bagaj in plus... Unul miscator... Sper sa ajungem fara nici o problema...Caci moralul meu trebuie sa ramana asa...Sau in caz contrar, trebuie sa rezist la orice m-ar astepta acasa... Drum bun deci...