joi, 25 martie 2010

Dimineata in martie....

Niciodata nu mi-au placut trezirile de dimineata...Mai ales cand nu am apucat sa adorm mai deloc in noaptea precedenta...E sfarsitul lui martie si e destul de frig afara acum incat sa iesi simplu din pat fara sa simti o racoare care tinde sa te doboare din picioare...Dar scartaitul portii ma cheama parca...si un tren s-apropie de Timisoara... Cu cineva pe care altii nu-l mai au in viata... bunicii...in cazul meu doar bunica , bunicul e mort de prin '75...in tragic accident la mina...asa cum au murit multi in zona din care provin... Vine in inspectie...sa inspecteze orasul, nu pe mine...nu ar avea de ce sa ma inspecteze pe mine, de ce sa o faca? Delirez deja...de la nesomn probabil...ma duc sa aranjez lucrurile, sa fie perfect totul macar de data asta...si sa nu se scurga crema de la prajitura... doar am devenit fata de casa de la o vreme...

2 comentarii:

  1. Interesant ceea ce scrii.Am petrecut si eu anii de studentie la Petrosani si atunci cand erau accidente in mina ,cei plecati erau dusi cu fast la cimitir.Pacat de Mile!O sa citesc cu interes ce vei scrie.Sa auzim de bine.

    RăspundețiȘtergere
  2. iti multumesc mult...esti primul care imi lasa coment...nu ai idee cat de bine m-ai facut sa ma simt cu faptul ca stiu ca cineva imi citeste lucrurile si gandurile pe care le scriu...iti multumesc inca o data...o seara placuta sa ai....

    RăspundețiȘtergere