marți, 30 martie 2010

Prieten necunoscut...


Acum cateva minute, verificam "lumea nesomnului" asa cum zicea Otilia... Ieri, defapt noaptea trecuta...scriam ca nu stiu sa zambesc...sau ca nu imi dau seama decat de faptul ca de cele mai multe ori zambetul meu e ceva firesc...simplu...si cu totul fals... Si vad ca expresia fetei mele e zambitoare...cand sunt sigura ca daca as intoarce capul unde nu ma vede nimeni as izbugni in lacrimi... Azi insa...sufletul meu a simtit un impuls... Si am simtit ca exista suflet... Si un zambet mi se contura pe fata...si asta doar pentru ca o tanara necunoscuta pana acum...s-a regasit in randurile mele..si ma sustine...in felul ei maret... Nu as fi crezut ca sunt si astfel de oameni... Acum plec, sa vizitez un unchi ce nu stiu cate dimineti va mai avea, din pacate...si e trist...iar trist...dar am sa revin sa povestesc...ma descarca fiecare rand ...si ma simt implinita...mai ales stiind ca cineva ma sustine...

Iti multumesc mult...

3 comentarii:

  1. Cu cea mai mare placere...ma simt alaturi de tine..si ma regasesc in fiecare articol,cel putin asa simt acum,imi pace mult ceea ce faci,se vede ca e natural,adica din placere si chiar as vrea sa te vad(a se citi sa vad cum scrii)ca zimbesti...caci uneori asta poate fi un bun impuls de a fi fericit:)
    P.S.din R.M. departe de lumea democrata,inconjurata de comunisti cu acte in regula,Otilia:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Otilia...Am inteles ca esti la liceu...poate poti scapa de comunisti printr-o facultate... Si vad ca iti place jurnalismul... Eu tot asta fac...

    Si sa stii insa...ca nu e atat de mare democratie cum pare...iti voi explica intr-un articol pe seara...

    RăspundețiȘtergere
  3. mi-ar face mare placere,ca am ajuns deja cu impresia ca nu sunt deloc un patriot:D

    RăspundețiȘtergere