miercuri, 6 ianuarie 2010

Viitor Galben...



A trecut o altă zi...şi clipa plecării se apropia atât de repedere încât nici nu putea măcar pentru o clipă să oprească timpul...
Ştia insă că nimic din ce ar putea face nu ar schimba drumul pe care el trebuia să-l urmeze...
Nu putea plânge...şi nu avea multe lacrimi...dar ştia că o singură lacrimă dura câteva momente până cădea pe pământ lângă picioarele lui...mai pierdea clipe ce le-ar putea petrece cu bune si rele alături de el... Îsi dădea seama că va plati enorm pentru fiecare îmbraţişare şi ştia că va veni clipa în care fiecare privire în plus făcută acum va durea îngrozitor mâine...
Se trezi alături de el in crunta zi a plecării...cu cateva clipe inainte ca el să deschida ochii...îl privea bucuroasă de faptul că era incă lângă ea dar plină de regret amintindu-şi că în interiorul ambalajului băiatului pe care-l iubeşte ,se ascunde acum un suflet de bărbat schimbat...puţin maturizat... Ştia că în momentul în care îsi deschide ochii o va face poate pentru ultima data...L-a atins pe obraz... S-a aplecat asupra trupului său sărutându-i buzele pe care le dorise de atâta vreme cu orice preţ.
Şi-a ridicat privirea ..cuprinzand-o în întuneric privirea ochilor negrii...confuzi...
Îşi dorea să rămână dar îl impiedica să-şi urmeze visul... Trebuia ca ea să accepte asta... Tăcea...şi scria pe o foaie de hârtie puţin ingălbenită fragmente neînsemnate...şi mâna lui a cuprins-o...însă era o atingere atât de indiferenta acum... S-a intors spre el şi l-a sarutat profund... Ştiau amandoi că momentul acesta putea însemna ultima atingere a celor ce au fost cândva doi copii inconstienţi,îndrăgostiţi nebuneşte,care au crescut alături dar totuşi departe unul de celălalt.

Erau schimbaţi... Maturi...şi aproape fără sentimente... Plăcerea fizică însă i-a mai apropiat încă o dată...
Se ţineau îmbraţişatţi...dar cu gândul în cine ştie ce parte...ce amintiri...
Pentru câteva secunde privirile se căutau găsindu-şi un minut comun...fără sunet... Ea privea spre ardoarea ochiilor negrii care nu mai vedeau decât o altă 'ea' plină de ură,răzbunatoare si o obişnuinţă plictisitoare...
Avea două gene căzute pe obrazul drept...s-a gândit să-i spuna..să-i prindă genele-ntre degete şi să-i spună că are dreptul la două dorinţe...dar nu...nu avea rost... Ştia că nici una din ele nu o mai cuprindeau pe ea...nu avea să facă parte din visul lui de viitor... Acum era doar cineva-ntre ceilalţi... Nici o excepţie...nimic special nu se mai ascundeau in spatele ochiilor schimbători pentru el... poate doar bucle blonde...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu