miercuri, 6 ianuarie 2010

Tu!...nu vezi...


Mi-am dat seama că nu mă pot increde nici in omul ce dimineaţa apare lângă mine…acelaşi in fiecare zi…şi am văzut că nimic nu se rezolvă de la sine…nici vreo figurantă ce-şi ţine de geanta de firma cu doua degete, descentrată pe tocuri nu apare in faţa casei in care stau temporar…până mâine…sau poimâine …dacă mai pot salva ceva hârtii… M-am săturat să plec lăsându-mi sentimentele in urmă , să vină pe jos in ploaie desculţe când eu am plecat inainte de grabă aproape cu viteza luminii pe care voiam cu orice preţ s-o apuc…să vad ce-i dincolo de ea… Un iaurt intr-o cutie albastră e tot ce mi-a rămas comestibil până intr-o zi..cine ştie care ori cât de apropiata e…şi mă ingrozeşte gândul să devin devoratoare de speranţe…vise sau mai bine temeri…pe astea le are oricine…nu aş mai tânji de foame…cu toţii ne temem de ceva!...de arahnoide, şerpi sau certuri inutile…Şi eu mă tem de vest…de noile şosele pe care nu voi avea cum să le pavez…De singurătatea pe care o voi aborda in curând mă tem cel mai tare! Nu vreau să fac un club al necunoscuţiilor care mă iubesc temporar…vreau totul sau nimic ,imi ziceam…Totul nu poate fi al nimănui…şi aş putea să cedez, şi să las totul in urma adâncă a unei indiferenţe absurde…mi-am amintit in penultima clipă de faptul că cineva mi-a zis că sunt răzbunătoare…şi m-aş putea hrăni cu răzbunări sau să le comercializez in sute de grame in pieţe celebre…aş putea inchiria ură…vinde regrete, aş putea crea vise degeaba şi sa le năruiesc inainte să prinda o vârstă adolescentină…aş pune la ofertă şi apă de ploaie şi-ar crede oameni cu sutele că e cine ştie ce apă miraculoasă ce vindecă temerile sufletului de la sine…Ce-mi pasă mie cine-i naiv?...Aş face o avere! Aş putea cumpăra doar zile…şi zambetele să le inchiriez pentru mine…şi să-mprumut vreo două sau trei oamenilor care incă există pentru mine…poate…şi dacă ar fi totul bine i-aş invăţa să se hrănească din orice…căci din temeri mă hrănesc doar eu şi nu voi muri vreodată flămândă. Temeri are orice om ce gândeşte măcar puţin…sau dacă nu face excepţie fiind o puştoaică ieftină ce stă cu taţi sau bunici improvizaţi pe post de iubit de mâna stângă , s-ajungă cu dreapta la portofelul evident din piele scumpă… N-aş vrea să mor aşa cum sunt , dar nu aş putea fi vreo tânără de vreo două decenii care se trezeşte pe zi ce trece cu câte un schelete bogat sau vreun interlop celebru. Şi ştii ce ? Mă hrănesc din tine creatură materialistă… şi din ele…din şanţurile minţii vreunui boşorog bogat din bani facuţi in mod ruşinos prin ţari străine la care nu le ştie nici măcar numele capitalei…pentru că in orice gand e o temere mai mare… şi nu trebuie să imi dai dreptate… ştiu in sinea mea asta…Dar ştiu ca voi trăi mai bine ca tine! Cu demnitate singură-ntre temerile mele de nimic!...


- J.D. -
11.noiembrie.2009

Un comentariu: